Povestea Bradului de Crăciun – Cum a devenit un simbol al sărbătorilor în întreaga lume

​ 

Rădăcini precreștine: simbolul vieții în mijlocul iernii

Mult înainte ca sărbătoarea Crăciunului să capete forma pe care o cunoaștem astăzi, popoarele germanice, nordice și celtice foloseau copaci veșnic verzi în ritualurile lor de iarnă. Bradul, vâscul sau ramurile de pin erau considerate semne ale vieții care rezistă întunericului și frigului.

În cea mai lungă noapte a anului, aceste plante reprezentau speranța, continuitatea și renașterea naturii.

De la tradițiile păgâne la cele creștine

Odată cu extinderea creștinismului în Europa, unele tradiții precreștine au fost reinterpretate. În Evul Mediu, în spațiul germanic apare „Pomul Paradisului” – un brad împodobit cu mere roșii, simbol al Grădinii Edenului.

Această reprezentare era folosită în spectacole religioase dedicate sărbătorii de 24 decembrie, zi asociată cu Adam și Eva în calendarul medieval.

De la acest pom simbolic până la bradul de Crăciun adus în case a fost doar un pas. Comunitățile germane din secolul al XVI-lea au început să decoreze bradul cu elemente care reflectau bucuria sărbătorii: lumânări, dulciuri, nuci, fructe uscate și mici obiecte artizanale.

Primele lumini din brad: legenda lui Martin Luther

Una dintre cele mai cunoscute povești legate de apariția lumânărilor de pe brad vine de la reformatorul Martin Luther. Legenda spune că, într-o noapte de iarnă, el a fost impresionat de frumusețea cerului înstelat filtrat printre ramurile unui brad. Inspirat, a așezat lumânări pe un pom din casă pentru a reda aceeași imagine magică.

Tradiția cucerește Europa și America

În secolul al XIX-lea, bradul de Crăciun devine un fenomen cultural în întreaga Europă. Un rol uriaș l-a avut familia regală britanică, în special regina Victoria și prințul Albert, de origine germană.

O fotografie celebră a familiei regale lângă brad, publicată în 1848, a contribuit decisiv la popularizarea acestui obicei în Regatul Unit și apoi în Statele Unite.

Emigranții germani au dus tradiția peste ocean, unde a fost adoptată rapid. În America, bradul a devenit centrul decorațiunilor de Crăciun, odată cu dezvoltarea industriei ornamentelor, a luminilor electrice și, mai târziu, a bradului artificial.

Primul brad oficial din România

În spațiul românesc, tradiția bradului de Crăciun s-a răspândit tot în secolul al XIX-lea. Un moment decisiv a fost introducerea obiceiului la Curtea Regală de către Carol I. Bradul împodobit la palat a devenit un simbol al modernizării și al apropierii de tradițiile occidentale.

De aici, obiceiul s-a extins treptat în casele oamenilor, devenind astăzi una dintre cele mai iubite tradiții ale sezonului de iarnă.

De ce iubim bradul de Crăciun astăzi

Bradul reprezintă o combinație între tradiție, simbolism și emoție. Indiferent dacă este natural sau artificial, simplu sau bogat decorat, el marchează începutul perioadei festive și aduce în case o atmosferă de căldură, lumină și apropiere.

---

Sursa: facebook – pagina Atlas Geografic • Foto: foto 1 unsplash; foto 2 unsplash