Sin categoría

Primul telefon cu butoane, noiembrie 1963

Escrito por radio10.es el 2 de diciembre de 2025

Până la începutul anilor ’60, majoritatea telefoanelor casnice din SUA foloseau un cadran rotativ („disc”) pentru marcarea numerelor.

În 18 noiembrie 1963, Bell Telephone a început să ofere clienţilor din Carnegie și Greensburg, Pennsylvania, primul model comercial de telefon cu butoane, folosind tehnologia DTMF (dual-ton multifrecvenţă).

Această tranziţie presupune câteva ipoteze care merită examinate: că vechiul sistem era suficient de bun, că adoptarea noii tehnologii s-a făcut rapid, şi că impactul a fost imediat major.

Context tehnologic

De ce a fost necesară schimbarea

Sistemul de marcaj prin disc (rotary dial) funcţiona prin generarea unor seri de impulsuri electrice („pulse dialing”) pentru fiecare cifră, ceea ce implica un interval fix de timp pentru fiecare apăsare de cifră.

Cercetările îndelungate realizate de Bell Labs au arătat că un sistem push-button era “aproximativ de două ori mai eficient” decât unul cu cadran rotativ.

Însă: adoptarea presupunea nu doar acest aparat la client, ci şi aparatură de comutare la centrala telefonică care să decodeze semnalele DTMF — deci nu era doar un înlocuitor simplu.

Prin urmare, presupunerea că introducerea s-a făcut rapid peste tot este greşită — în realitate, vechiul sistem a continuat să fie folosit mult timp după 1963.

Cum funcţionează tehnologia DTMF

Tehnologia se bazează pe faptul că fiecare apăsare de buton generează simultan două tonuri pure, unul dintr-o frecvenţă joasă, unul dintr-o frecvenţă înaltă („dual-tone”). Centrala telefonică decodează combinaţia pentru a identifica cifra.

Acest sistem a fost cunoscut sub marca comercială „Touch-Tone” în sistemul Bell. Wikipedia
Exemplu: apăsarea cifrei „1” produce tonurile 697 Hz + 1209 Hz.

Lansarea comercială şi adoptarea

Momentul lansării

Pe 18 noiembrie 1963, Bell System oferă efectiv serviciul comercial de telefonie cu butoane (primul la scară comercială) către clienţii din Carnegie şi Greensburg, Pennsylvania.

Modelul utilizat era Western Electric 1500 cu 10 butoane (fără * şi #) la început. În timp, în 1968, apar şi modelele cu 12 butoane (adăugând * şi #).

Timpul de adoptare

Deşi lansarea a fost în 1963, majoritatea locuinţelor nu au renunţat instantaneu la telefoanele cu disc. În anii ’70, push-button devine tot mai comun.

Factori de întârziere: infrastructura de comutare, costul abonamentului pentru serviciul Touch-Tone (în unele cazuri), şi existenţa în paralel a sistemului clasic.

Deci, dacă presupuneam că inovarea s-a răspândit întregului sistem telefonic imediat, aceasta este o presupunere falsă. Adoptarea a fost graduală.

Impactul şi semnificaţia

Pentru utilizatorul de rând

Telefoanele cu butoane au făcut marcarea numerelor mai rapidă şi mai comodă. De exemplu, nu mai trebuia să aştepţi să se întoarcă cadranul după fiecare cifră, ceea ce reducea timpul total al apelului.

De asemenea, codurile suplimentare (* şi #) au devenit utile mai târziu pentru servicii speciale, voice-mail sau meniuri interactive.

Pentru sistemul de telecomunicaţii

Pentru operatori, sistemul DTMF înlocuia impulsurile lente de la cadranul rotativ, făcând transmisia semnalelor de marcaj mai rapidă şi eficientă.

Pe termen lung, tabela standard a frecvenţelor DTMF a devenit baza mondială pentru semnalizare telefonică analogică.

Semnificaţie istorică

Această trecere marchează un punct de cotitură: trecerea către interfeţe mai rapide, mai ergonomice şi mai mult digitalizabile. De exemplu, telefoanele mobile moderne continuă să folosească schema butoanelor (numeric keypad) inspirată de această inovaţie.

Este parte dintr-o lungă evoluţie: de la manual-operator la disc rotativ, la butoane, apoi digitalizare şi internet.

Lansarea comercială în 1963 a telefonului cu butoane de către Bell System nu a fost doar un detaliu de design, ci o schimbare tehnologică reală cu impact major – dar nu instantaneu universal.

Foto: generata cu AI • Surse: