Câinii de talie mare îmbătrânesc mai repede decât cei de talie mică. Studiu la nivel celular

Câinii de talie mare îmbătrânesc mai repede decât cei de talie mică, iar explicația ar putea fi ascunsă chiar în ADN-ul lor. Un nou studiu realizat de cercetători americani arată că diferențele de longevitate dintre rase nu sunt legate doar de apariția mai timpurie a anumitor boli, ci și de ritmul în care celulele organismului îmbătrânesc.

Deși, în lumea animală, speciile de dimensiuni mari tind să trăiască mai mult decât cele mici, în cazul câinilor situația este diferită. Dogii germani, de exemplu, au în general o durată de viață mai scurtă decât rasele de talie mică, precum Chihuahua. Potrivit unei cercetări publicate în revista Science, această diferență ar putea avea o explicație moleculară.

De ce trăiesc mai puțin câinii de talie mare

În rândul mamiferelor, dimensiunea corporală este adesea asociată cu longevitatea. Elefanții trăiesc, de regulă, mai mult decât șoarecii, însă această regulă nu se aplică atunci când sunt comparate rase diferite din cadrul aceleiași specii.

Cercetările anterioare au identificat mecanisme biologice asociate longevității la specii diferite, dar acestea nu explicau suficient de bine de ce un câine de talie mare trăiește mai puțin decât unul de talie mică.

„Știm cu toții că, de obicei, câinii de talie mare nu trăiesc la fel de mult ca exemplarele de talie mică, dar nu știam până acum dacă celulele lor îmbătrânesc efectiv mai repede sau dacă aceștia dezvoltă pur și simplu anumite boli la o vârstă mai timpurie”, a explicat Noah Snyder-Mackler, profesor la Universitatea de Stat din Arizona și unul dintre autorii studiului.

Pentru a înțelege acest fenomen, echipa de cercetare a analizat metilarea ADN-ului, un proces prin care anumite marcaje chimice influențează activitatea genelor, contribuind la activarea sau dezactivarea acestora.

Pe baza acestor modificări, cercetătorii au construit un așa-numit ceas epigenetic, capabil să estimeze vârsta biologică a unui câine cu o marjă medie de eroare mai mică de un an.

Studiul a inclus 1.640 de profiluri de metilare a ADN-ului, obținute din probe de sânge recoltate de la 894 de câini de companie, reprezentând rase diferite. Rezultatele au arătat că exemplarele de talie mare și câinii masculi prezintă semne de îmbătrânire moleculară mai accelerată. Totodată, animalele a căror vârstă biologică părea mai mare decât cea cronologică aveau un risc mai ridicat de deces prematur.

Îmbătrânirea moleculară este mai accelerată la câinii mari

Una dintre cele mai importante descoperiri ale studiului este legată de modificările care apar în anumite regiuni ale genomului.

Cercetătorii au observat că, la câinii de talie mare, semnăturile moleculare asociate îmbătrânirii evoluează mai rapid. Fenomenul este deosebit de vizibil în regiunile genomului responsabile de menținerea inactive a unor secvențe genetice cunoscute drept „gene săritoare”.

Aceste elemente, numite și elemente transpozabile, au capacitatea de a se multiplica și de a se muta în diferite poziții ale genomului. Un exemplu important îl reprezintă elementele LINE1, care sunt în mod normal ținute sub control prin metilarea ADN-ului.

Atunci când aceste elemente devin active, pot contribui la apariția instabilității genomice și au fost asociate cu dezvoltarea cancerului și a altor afecțiuni legate de înaintarea în vârstă.

Potrivit lui Noah Snyder-Mackler, la câinii de talie mare, mecanismele care mențin aceste secvențe genetice inactive par să se deterioreze mai repede odată cu înaintarea în vârstă. Practic, genomul pierde treptat o parte dintre mecanismele care împiedică activarea și deplasarea acestor elemente genetice.

Descoperirea sugerează că durata de viață mai scurtă a câinilor de talie mare ar putea fi rezultatul unui proces de îmbătrânire moleculară care se desfășoară într-un ritm mai rapid.

Cercetătorii consideră că această perspectivă ar putea deschide noi direcții de studiu. Dacă anumite procese moleculare se accelerează pe parcursul vieții adulte, ele ar putea fi monitorizate și, eventual, influențate înainte ca primele semne ale bolilor asociate vârstei să apară.

Diferențe biologice între câinii masculi și femele

Studiul a identificat și diferențe între sexe, în special în ceea ce privește modificările observate pe cromozomul X.

Femelele au doi cromozomi X, în timp ce masculii au unul singur. În această regiune genetică, cercetătorii au descoperit că elementele LINE1 prezintă un nivel mai ridicat de metilare la masculi.

Specialiștii subliniază că diferențele asociate sexului par să reprezinte un fenomen biologic distinct de cel observat în cazul dimensiunii corporale.

Prin urmare, cele două mecanisme nu trebuie confundate, iar relația dintre sex, metilarea ADN-ului și procesul de îmbătrânire necesită investigații suplimentare.

O altă explicație posibilă pentru diferențele de longevitate dintre rase este legată de selecția artificială. De-a lungul timpului, oamenii au crescut selectiv câinii pentru a obține exemplare mai mari și mai puternice, potrivite pentru activități precum paza, vânătoarea sau conducerea turmelor.

Această selecție a favorizat dezvoltarea rapidă și atingerea unor dimensiuni corporale impresionante, însă ar putea avea și consecințe asupra sănătății la vârste înaintate.

Cercetătorii consideră că avantajele biologice asociate creșterii rapide și dimensiunii mari ar putea veni cu anumite costuri, vizibile mai ales în etapa de îmbătrânire.

Câinii de talie mare ar putea avea un risc mai ridicat de cancer

Explicațiile anterioare privind durata de viață mai scurtă a câinilor de talie mare s-au concentrat în principal asupra proceselor de creștere și dezvoltare celulară.

Unele teorii susțin că aceste animale trec printr-o creștere celulară mai intensă, se dezvoltă într-un ritm mai rapid și pot avea o predispoziție mai mare către anumite tipuri de cancer.

Noul studiu nu exclude aceste explicații, ci adaugă o perspectivă suplimentară asupra fenomenului. Cercetătorii au identificat o legătură între dimensiunea corporală și modificările moleculare care apar odată cu înaintarea în vârstă.

Rezultatele întăresc ipoteza că încetinirea proceselor de îmbătrânire moleculară ar putea contribui la prelungirea perioadei în care câinii de talie mare se bucură de o stare bună de sănătate.

Totuși, cercetătorii avertizează că durata de viață nu este determinată de un singur mecanism biologic. Chiar dacă ritmul îmbătrânirii moleculare ar putea fi încetinit, câinii de talie mare ar continua să fie expuși unor riscuri specifice rasei.

Cu alte cuvinte, un Dog german nu ar ajunge să aibă aceeași speranță de viață ca un Chihuahua doar prin încetinirea acestui proces. O asemenea intervenție ar putea însă reduce viteza cu care evoluează anumite componente ale îmbătrânirii.

Descoperirile oferă noi indicii despre legătura dintre dimensiunea corporală, ADN și longevitate și ar putea contribui, în viitor, la dezvoltarea unor metode prin care câinii să aibă o viață mai lungă și mai sănătoasă.

---

Sursa: digi24 • Foto: generata cu AI

Build your own radio, podcast or audiobook app on iOS and Android — no code required. Try the live demo at nerapo.app – no signup or card needed.