Înălțarea Sfintei Cruci, tradiții, obiceiuri și superstiții de Ziua Crucii

Înălțarea Sfintei Cruci, cunoscută în tradiția populară și sub numele de Ziua Crucii, este prăznuită în fiecare an pe 14 septembrie. Este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox și singura mare sărbătoare creștină care este însoțită de post aspru și rugăciune.

Ziua Crucii este a doua mare sărbătoare a lunii septembrie, după Nașterea Maicii Domnului, cunoscută în popor drept Sfânta Maria Mică.

Spre deosebire de alte sărbători creștine, Înălțarea Sfintei Cruci este cinstită prin post aspru. Pentru credincioși, Crucea reprezintă simbolul biruinței asupra păcatului și asupra morții și ocupă un loc central în credința creștină.

Ce evenimente sunt marcate de Înălțarea Sfintei Cruci

Sărbătoarea din 14 septembrie amintește de două momente importante din istoria Sfintei Cruci. Primul este aflarea Crucii și înălțarea ei în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în anul 335. Al doilea se referă la readucerea Sfintei Cruci de la perși, în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius, care a așezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Sărbătoarea este legată și de un moment important din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. Potrivit tradiției creștine, înaintea luptei împotriva lui Maxențiu, împăratul Constantin a avut o viziune. În timpul zilei, pe cer ar fi apărut o cruce formată din stele, însoțită de mesajul: „Prin acest semn vei învinge”.

Constantin a ieșit învingător din luptă, iar mama sa, Sfânta Împărăteasă Elena, a dorit să găsească Sfânta Cruce la Ierusalim, în apropiere de Golgota. Acolo au fost descoperite trei cruci, despre care tradiția spune că erau cele pe care fuseseră răstigniți Iisus și cei doi tâlhari.

Pentru a identifica adevărata Cruce a Mântuitorului, patriarhul Macarie al Ierusalimului ar fi apropiat fiecare dintre cele trei cruci de o tânără care tocmai murise. Potrivit tradiției, atunci când Sfânta Cruce a fost așezată lângă aceasta, tânăra a revenit la viață.

Vestea minunii s-a răspândit foarte repede, iar biserica s-a umplut de credincioși veniți să vadă Sfânta Cruce. În anul 335, patriarhul Macarie a înălțat Crucea pentru ca aceasta să poată fi văzută de întregul popor. Din acel moment, data de 14 septembrie a rămas dedicată sărbătoririi Înălțării Sfintei Cruci.

Tradiții și superstiții de Ziua Crucii

În calendarul popular românesc, 14 septembrie marchează o schimbare importantă în natură. Ziua Crucii este considerată momentul care anunță sfârșitul verii și apropierea toamnei.

Sărbătoarea mai este cunoscută în diferite regiuni sub denumiri precum Cârstovul Viilor și Ziua Șarpelui. În zonele viticole, Cârstovul Viilor era asociat cu începutul culesului strugurilor. Denumirea de Ziua Șarpelui provine din credința populară potrivit căreia, începând din această perioadă, șerpii și alte reptile se retrag în ascunzișuri pentru perioada rece, urmând să reapară primăvara.

O veche superstiție spune că, înainte de a se retrage, șerpii se adună în anumite locuri, se încolăcesc și ar produce o mică piatră sau mărgică numită „piatra nestemată”. În tradiția populară, aceasta era considerată capabilă să vindece diferite boli.

Plantele de leac și busuiocul sfințit

O altă tradiție spune că de Ziua Crucii sunt adunate ultimele plante considerate folositoare pentru leacuri, printre care boz, micșunele, mătrăgună și năvalnic. Acestea sunt duse la biserică împreună cu flori și busuioc, pentru a fi așezate în jurul crucii și sfințite.

După sfințire, plantele sunt păstrate în casă, în apropierea icoanelor sau în alte locuri considerate potrivite. În tradiția populară, ele erau folosite pentru diferite leacuri, dar și în ritualuri și practici legate de dragoste.

Busuiocului sfințit în această zi i se atribuiau numeroase întrebuințări. Era pus în vasele cu apă ale păsărilor pentru a le feri de boli, în apa folosită de fete pentru spălatul părului, cu credința că astfel acesta nu va cădea, dar și la streșinile caselor, pentru protecție împotriva răului și, în special, a trăsnetelor.

În Bucovina existau și ritualuri considerate apotropaice sau legate de fertilitate. De exemplu, oamenii atârnau cruci realizate din busuioc sfințit în pomii care nu dădeau roade, sperând că în anul următor aceștia vor avea o recoltă bogată.

Alte obiceiuri și superstiții de Ziua Crucii

Potrivit tradiției populare, de Ziua Crucii „se închide pământul”, adică natura intră treptat în perioada rece, iar insectele, reptilele și anumite plante își încheie ciclul început în primăvară.

În unele comunități, preotul mergea să sfințească via și butoaiele de vin, pentru ca gospodarul să aibă parte și în anii următori de o recoltă bogată.

Există și tradiția potrivit căreia strugurii aflați pe ultima tufă de vie nu trebuie culeși pe 14 septembrie. Aceștia erau lăsați pentru păsările cerului și erau numiți popular „strugurii lui Dumnezeu”.

În timpul serilor de cules, podgorenii obișnuiau să facă focuri din vița uscată. În jurul acestora se adunau, mâncau, beau și ascultau muzică, transformând finalul recoltării într-un moment de sărbătoare.

O altă credință populară spune că monedele sfințite în această zi, păstrate în portofel împreună cu o cruciuliță, ar aduce belșug și spor în muncă.

De asemenea, tradiția populară recomandă evitarea anumitor alimente în această zi, printre care usturoiul, nucile, prunele și peștele. Pentru credincioși, postul poate fi ținut cu asprime, ca formă de rugăciune și curățire sufletească.

În unele zone se spune că în ziua Înălțării Sfintei Cruci nu este bine să se muncească, pentru a nu atrage asupra gospodăriei primejdii sau necazuri.

Tot în această perioadă începe, în tradiția populară, culesul și bătutul nucilor. Există însă superstiția potrivit căreia nucile nu ar trebui consumate imediat, deoarece miezul lor poate avea forma unei cruci.

Vremea din ziua sărbătorii era și ea interpretată ca un semn pentru perioada următoare. Se spune că, dacă tună de Ziua Crucii, toamna va fi lungă. Dacă ciorile se adună pe garduri, tradiția populară spune că se apropie bruma.

Semnul Crucii, unul dintre cele mai vechi ritualuri ale Bisericii

Semnul Crucii reprezintă unul dintre cele mai vechi ritualuri ale Bisericii. Prin unirea celor trei degete, credinciosul mărturisește credința în Sfânta Treime și în Dumnezeu, unul în ființă și întreit în persoane.

Semnul făcut pe frunte este asociat cu Dumnezeu Tatăl și cu mintea omului, fruntea fiind considerată lăcașul gândirii. Coborârea mâinii către inimă amintește de iubire și de Întruparea Fiului lui Dumnezeu.

Mântuitorul Iisus Hristos a venit în lume, i-a mântuit pe oameni, apoi S-a înălțat la ceruri și a șezut de-a dreapta Tatălui. Din acest motiv, semnul Crucii este făcut mai întâi pe umărul drept și apoi pe cel stâng.

În explicația oferită de ÎPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, mișcarea mâinii poate fi înțeleasă ca o mărturisire a credinței: Dumnezeu Tatăl este mărturisit prin atingerea frunții, Fiul este trimis în lume prin coborârea mâinii, iar înălțarea Sa la ceruri și șederea de-a dreapta Tatălui sunt simbolizate prin atingerea umărului drept. Trecerea către umărul stâng amintește de biruința asupra vrăjmașilor.

La final, mâna este coborâtă, iar credinciosul spune „Amin”, cu sensul de „așa să fie”. Semnul Crucii este astfel atât o mărturisire a credinței, cât și un gest tradițional de rugăciune și binecuvântare.

Pelerinaj la crucile de la Dervent

În fiecare an, pe 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci, mii de pelerini merg în Dobrogea, la Mănăstirea Dervent din județul Constanța. Pentru lăcașul de cult este ziua hramului, praznicul împărătesc fiind dedicat Înălțării Sfintei Cruci.

Cu această ocazie sunt evocate două momente importante din istoria Sfintei Cruci. Primul este legat de aflarea lemnului Sfintei Cruci în secolul al IV-lea de către Sfânta Împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare.

Al doilea moment este asociat cu victoria creștinismului asupra păgânismului. Potrivit tradiției, la 14 septembrie 630, Patriarhul Zaharia al Ierusalimului a înălțat din nou Crucea.

La Mănăstirea Dervent, credincioșii vin să se roage și să caute alinare sufletească, dar și să se închine la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului și la crucile considerate sfinte. Izvorul Tămăduirii este, de asemenea, unul dintre locurile importante pentru pelerini.

Mii de credincioși participă la pelerinajul de pe Muntele Mic

Creștinii participă și la pelerinajul organizat pe Muntele Mic cu ocazia praznicului Înălțării Sfintei Cruci. Credincioșii vin să se roage și să se închine la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la Mănăstirea Călugăra, Mănăstirea Teiuș și Parohia Măru, din Eparhia Caransebeșului.

Pentru participanți, aceste pelerinaje reprezintă momente de rugăciune, reculegere și apropiere de tradițiile religioase păstrate de comunitățile creștine de-a lungul generațiilor.

Ce sfinți sunt pomeniți de Înălțarea Sfintei Cruci

În ziua de 14 septembrie, pe lângă sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, sunt pomeniți și mai mulți sfinți și personalități religioase.

Printre aceștia se află:

• Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului;
• Împărăteasa Plachila;
• Sfinții Părinți care au participat la Sinodul al VI-lea Ecumenic;
• Sfântul Mucenic Papa;
• Sfântul Mucenic Teoclit;
• Sfântul Valerian, pruncul;
• Sfântul Cuvios Mucenic Macarie de la Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos;
• Sultana Mara, prințesă a Serbiei.

Sfânta Cruce este cinstită în mai multe zile de-a lungul anului

Sfânta Cruce nu este cinstită numai pe 14 septembrie. În calendarul ortodox există mai multe momente dedicate acesteia.

14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătoare care amintește de cele două momente importante din anii 335 și 629, când Sfânta Cruce a fost înălțată la Ierusalim.

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci și Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci – două duminici speciale dedicate acestei sărbători.

6 martie – Aflarea Sfintei Cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena.

Duminica a treia din Postul Paștelui – numită Duminica Sfintei Cruci. Această sărbătoare a fost instituită la Constantinopol în secolul al VIII-lea.

7 mai – Arătarea semnului Sfintei Cruci împăratului Constantin.

1 august – Scoaterea Cinstitului Lemn al Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci.

De asemenea, două zile din fiecare săptămână, miercurea și vinerea, sunt consacrate cinstirii Sfintei Cruci.

Rugăciunea pentru Înălțarea Sfintei Cruci

În această zi de sărbătoare, credincioșii rostesc rugăciuni dedicate Sfintei Cruci, cerând ajutor, ocrotire și binecuvântare.

„Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară precum piere fumul și precum se topește ceara de la fața focului, așa să piară demonii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii, zicând:

Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, care gonești demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe tine, cinstita Cruce a Sa, spre izgonirea a tot vrăjmașul.

O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu și cu toți Sfinții, în veci. Amin.

În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, îți încredințez sufletul meu. Păzește-mă, binecuvântează-mă, miluiește-mă după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale și viața veșnică îmi dăruiește. Amin.”

Sursă: CrestinOrtodox.ro

Ce nu se mănâncă de Înălțarea Sfintei Cruci

Întrucât Înălțarea Sfintei Cruci este o sărbătoare însoțită de post aspru, credincioșii respectă în această zi regulile postului. Tradiția populară amintește și anumite alimente care nu ar trebui consumate, precum usturoiul, nucile, prunele și peștele.

În unele comunități, oamenii aleg să țină post negru, considerând această formă de post un mijloc de rugăciune și de curățire sufletească. Respectarea postului rămâne însă o alegere religioasă personală, în funcție de recomandările și rânduielile Bisericii.

Ziua Crucii păstrează astfel o combinație aparte între semnificația religioasă profundă a sărbătorii și numeroasele tradiții populare transmise din generație în generație. Pentru creștini, 14 septembrie este înainte de toate o zi de rugăciune și de cinstire a Sfintei Cruci, în timp ce în cultura populară românească această dată marchează și trecerea către toamnă.

---

Sursa: libertatea • Foto: generata cu AI

Build your own radio, podcast or audiobook app on iOS and Android — no code required. Try the live demo at nerapo.app – no signup or card needed.