O specie rară de berze pe cale de dispariție „înghițitoare de oase” salvată de o armată de femei

Cândva considerată o pasăre de rău augur, hargila, specie pe cale de dispariție din India, a câștigat o adevărată armată de protectori. Astăzi, începe să își revină.

Într-o după-amiază toridă de ianuarie 2007, biologul Purnima Devi Barman se afla în satul Dadara, pe malurile impunătorului râu Brahmaputra, în statul nord-estic Assam. Deși era înconjurată de păduri tropicale și zone umede de un verde intens, gândurile ei erau dominate de distrugerea masivă pe care o vedea în fața ochilor.

Localnicii tocmai tăiaseră unul dintre cei mai înalți și frumoși copaci pe care îi văzuse vreodată – un arbore veșnic verde numit kadamba. Printre crengile căzute, frunzele și materialele de cuibărit împrăștiate, zăceau păsări mari, cu pene alb-negru, picioare lungi și ciocuri ascuțite, fără viață, întinse pe pământ.

Erau berze adjutant mari, una dintre cele mai distinctive – și amenințate – specii din Assam.

Câțiva pui erau încă în viață, iar Barman a ridicat unul dintre ei și l-a strâns la piept. „Îi simțeam inima bătând și îi puteam simți durerea”, își amintește ea. Ca mamă a unor gemeni mici, trauma puiului a afectat-o profund.

La acel moment, Barman lucra la doctoratul său în conservarea faunei, studiind în special aceste păsări. Dar știa că ceea ce văzuse avea să-i schimbe viața profesională. „Am simțit că trebuie să fac mai mult decât să observ aceste păsări”, spune ea. „Aveau nevoie de ajutor.”

Cunoscută local ca hargila („înghițitoare de oase”) datorită obiceiurilor sale de a se hrăni cu resturi, barza adjutant mare este o pasăre unică. Cu o înălțime de aproximativ 1,5 metri, nu este doar impresionantă, ci joacă și un rol vital în menținerea sănătății ecosistemelor umede. Fiind o specie necrofagă, consumă cadavre și previne răspândirea bolilor, contribuind la reciclarea nutrienților în sol.

Odată răspândite în toată Asia, aceste păsări mai pot fi găsite astăzi doar în nordul Indiei, în statele Assam și Bihar, precum și în anumite zone din Cambodgia. Distrugerea habitatelor și a cuiburilor, vânătoarea și colectarea ouălor au afectat grav populația. International Union for Conservation of Nature clasifică specia ca fiind aproape amenințată.

Ani de zile, locuitorii din Assam au considerat aceste berze o pacoste și un simbol al ghinionului. Erau temute, detestate și, în unele comunități, vânate pentru carne, folosită în medicina tradițională ca leac pentru lepră sau antidot pentru otravă. Faptul că își făceau cuiburile pe proprietăți private și murdăreau zonele din jur a agravat situația.

Toate aceste obstacole ar fi putut duce la dispariția completă a speciei, dacă nu ar fi intervenit un grup de femei locale, ajuns astăzi la 20.000 de membre, care au schimbat destinul păsărilor. Deși rămâne o specie vulnerabilă, eforturile constante de protecție au adus rezultate vizibile. În Assam, păsările sunt acum observate în opt regiuni, iar estimările IUCN indică aproximativ 1.800 de exemplare, față de doar 450 în 2007.

Armata Hargila – o mișcare condusă de femei

Pentru cercetarea sa doctorală, Barman a studiat îndeaproape comportamentul acestor păsări și rolul lor în ecosistem. Însă, realizând cât de urâte și periclitate erau, a înțeles că munca nu se oprește la știință.

A început să schimbe imaginea păsării. A vorbit despre ea cu admirație și a insistat că nu este un simbol al ghinionului.

Știa însă că nu poate face asta singură. În 2007, a început să meargă din sat în sat, discutând cu femeile din comunități. Le-a cerut să se gândească cum s-ar simți dacă propriii lor copii ar fi tratați la fel ca puii de hargila. Pentru multe dintre ele, acest mesaj a avut un impact puternic.

Pratima Kalita Rajbongshi, mamă a două fete, își amintește cum oamenii aruncau cu pietre în păsări. În 2009, a participat la o întâlnire organizată de Barman, iar mesajul a schimbat-o complet. „Dacă avem grijă de copiii noștri când sunt bolnavi, de ce torturăm aceste păsări?”, spune ea. În acea zi, a decis să devină membră activă a Armatei Hargila.

Membrele organizației au început să includă imaginea păsării în ritualuri tradiționale, precum petrecerile pentru gravide. Femeile purtau costume inspirate de pasăre și dansau, transformând percepția comunității. Treptat, hargila a devenit asociată cu bucuria și viața.

Barman a format grupuri locale și a încurajat femeile să creeze produse textile inspirate de pasăre: sari-uri, perne, pături și șaluri. Au urmat competiții culinare și alte activități comunitare.

Inițial, inițiativa a pornit cu doar câteva femei, dar a crescut rapid. Astăzi, Armata Hargila include 20.000 de femei din 47 de sate, toate angajate să protejeze pasărea.

Femeile, care anterior nu erau active în spațiul public, au început să își exprime creativitatea și să își construiască o identitate. „Protejând păsările, femeile și-au găsit și propriul drum și surse de venit”, spune Rajbongshi.

Lavita Baishya, o mamă din Dadara, s-a alăturat mișcării în 2017. A învățat cântece tradiționale despre respectul față de natură și și-a descoperit pasiunea pentru cusut. Cu veniturile obținute, și-a deschis propriul atelier în 2023 și instruiește alte femei.

Organizația vinde produse tematice atât local, cât și online, iar toate veniturile merg către femeile implicate. Succesul economic a crescut și mândria comunității față de această specie rară.

Un studiu a arătat că utilizarea tradițiilor, poveștilor și meșteșugurilor a contribuit semnificativ la implicarea comunității și la succesul conservării. Activitatea lui Barman a devenit atât de cunoscută încât a fost desemnată una dintre femeile anului de revista Time în 2025.

Provocările continuă

Chiar și cu aceste succese, există încă multe provocări. Proiectele de dezvoltare afectează zonele umede, iar tăierea copacilor reduce locurile de cuibărit.

Unul dintre cei mai importanți copaci pentru aceste păsări este Bombax ceiba, dar acesta este exploatat intens pentru lemn. Tăierile ilegale contribuie la defrișări masive.

Situația este complicată și de faptul că aceste păsări își construiesc cuiburile în grupuri, astfel că dispariția copacilor afectează întregi colonii.

„A salva hargila înseamnă a salva copacii ei”, spune Barman. „Dar mulți dintre acești copaci sunt pe proprietăți private, ceea ce face ca educația și implicarea comunității să fie esențiale.”

Un alt copac important este kadamba, asociat în mitologia hindusă cu zeul Krishna, simbolizând iubirea și devoțiunea.

„Primul pas pentru a schimba ceva este să îți faci vocea auzită”, spune Barman. „Când femeile se unesc, pot proteja orice.”

---

Sursa: bbc • Foto: generata cu AI

Launch your own Radio and Media App on iOS and Android – No Coding Required. Discover nerapo