Curiozități despre Anul Nou – de când și de ce se sărbătorește Revelionul

​ 

Revelionul este una dintre cele mai așteptate sărbători ale anului, un moment încărcat de energie, emoție și speranță. Dincolo de petreceri, artificii și mese festive, Anul Nou are o semnificație profundă, fiind legat de ideea de final și început, de bilanț și de promisiunea unui nou drum.

De-a lungul istoriei, această sărbătoare a evoluat, adaptându-se culturilor și calendarului fiecărei civilizații.

De când se sărbătorește Revelionul

Primele celebrări ale Anului Nou sunt extrem de vechi. Cea mai veche atestare datează din jurul anului 2000 î.Hr., în Mesopotamia, unde babilonienii organizau festivalul Akitu. Acesta era sărbătorit primăvara, fiind strâns legat de ciclurile agricole și de renașterea naturii.

Asirienii marcau începutul anului în toamnă, iar alte civilizații își alegeau momente diferite în funcție de echinocții sau solstiții.

Egiptenii și fenicienii considerau echinocțiul de toamnă drept început de an, perșii celebrau la echinocțiul de primăvară, iar grecii antici în jurul solstițiului de iarnă. În Roma antică, anul începea inițial la 1 martie, însă în anul 153 î.Hr. data a fost mutată la 1 ianuarie.

Această decizie a fost păstrată ulterior și în calendarul iulian introdus de Iulius Caesar în anul 46 î.Hr.

În Evul Mediu, situația s-a schimbat din nou. Majoritatea Europei creștine considera data de 25 martie, Buna Vestire, drept începutul anului. Abia după introducerea calendarului gregorian, în 1582, de către Papa Grigore al XIII-lea, 1 ianuarie a fost reinstaurată ca Ziua Anului Nou.

Adoptarea acestei date a fost treptată: Scoția a făcut schimbarea în 1660, Germania și Danemarca în 1700, Anglia în 1752, iar Rusia abia în 1918.

În culturile care folosesc calendare lunare sau lunisolare, începutul anului diferă. Evreii celebrează Rosh Hashanah în septembrie sau octombrie, musulmanii marchează Anul Nou odată cu luna Muharram, iar Nowruz, sărbătoarea zoroastriană, are loc la echinocțiul de primăvară în Iran și Asia Centrală.

De ce se sărbătorește Revelionul și ce simbolizează

Anul Nou este, înainte de toate, un moment de tranziție. El marchează încheierea unui ciclu și începutul altuia, simbolizând trecerea timpului și șansa unui nou început. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia de a marca această schimbare prin ritualuri și sărbători.

În Antichitate, Revelionul era adesea legat de ritmurile naturii și de ciclurile agricole. Babilonienii vedeau în Akitu o celebrare a reînnoirii vieții, iar romanii asociau luna ianuarie cu zeul Janus, cel cu două fețe, una orientată spre trecut și cealaltă spre viitor. De altfel, numele lunii ianuarie provine din cuvântul latin „ianua”, care înseamnă „ușă”, sugerând ideea de trecere și deschidere către ceva nou.

Revelionul este și un moment de reflecție. Oamenii privesc înapoi la realizările și dificultățile anului care se încheie și își stabilesc obiective pentru anul ce urmează. Rezoluțiile de Anul Nou nu sunt un obicei modern, ele existând încă din Antichitate, când promisiunile erau făcute zeilor, în speranța unui an mai bun.

Totodată, sărbătoarea are un puternic rol social. Reuniunile cu familia și prietenii, mesele festive și petrecerile simbolizează solidaritatea, conexiunea și speranța colectivă. Focurile de artificii, muzica și dansul amplifică sentimentul de bucurie și marchează spectaculos momentul de trecere dintre ani.

Curiozități despre Anul Nou

Atmosfera de Revelion este una unică, dominată de lumină și sunet. Artificiile au fost folosite inițial pentru a alunga spiritele rele, o tradiție cu o vechime de mii de ani, mai ales în China. De altfel, praful de pușcă a fost descoperit accidental în China, între anii 600 și 900 d.Hr., de un alchimist care a amestecat nitrat de potasiu, sulf și cărbune.

Obiceiul rezoluțiilor de Anul Nou își are originea la babilonieni. Astăzi, aproximativ 45% dintre americani își fac rezoluții, cele mai frecvente fiind legate de sănătate, economii și organizare. Totuși, statisticile arată că aproximativ un sfert dintre ei renunță la aceste promisiuni până în a doua săptămână a lunii ianuarie.

Sărutul de la miezul nopții este un alt obicei vechi, care ar proveni din festivalurile romane dedicate zeului Saturn. Se crede că un sărut la trecerea dintre ani aduce noroc în dragoste și armonie în relații.

Un simbol mai puțin cunoscut al Anului Nou este Baby Anul Nou, reprezentat ca un bebeluș cu scutec, pălărie și eșarfă cu anul curent. Mitul spune că acesta „îmbătrânește” pe parcursul anului, devenind un bătrân până la finalul lui.

Tradiția celebrării Anului Nou în Times Square, New York, a început în 1904, cu ocazia deschiderii clădirii New York Times. Chiar și în anii celui de-al Doilea Război Mondial, când artificiile au fost interzise, oamenii s-au adunat pentru un moment de reculegere la miezul nopții.

Curiozități despre tradițiile de Anul Nou

În multe țări occidentale, sărutul la miezul nopții simbolizează afecțiunea care ar trebui să dureze tot anul. În Spania, oamenii mănâncă 12 boabe de struguri la fiecare bătaie de ceas, fiecare reprezentând o lună a anului ce urmează.

În Brazilia, mulți sărbătoriți merg la plajă și sar peste șapte valuri, fiecare salt fiind asociat cu o dorință. În Puerto Rico, unele familii aruncă găleți cu apă pe fereastră pentru a alunga spiritele rele, în timp ce danezii sparg farfurii pe pragul prietenilor, considerând că numărul de cioburi aduce noroc.

În Scoția, tradiția „first footing” spune că prima persoană care intră într-o casă după miezul nopții trebuie să aducă daruri simbolice precum sare, cărbune sau whisky. În Grecia, prăjitura Vasilopita ascunde o monedă, iar cel care o găsește va avea noroc tot anul.

Indiferent de cultură, Revelionul rămâne un moment al speranței, al promisiunilor și al unui nou început, o sărbătoare care unește oameni din întreaga lume prin aceeași dorință de mai bine.

---

Sursa: libertatea • Foto: pixabay