Nașterea Domnului: ce spune Biblia, ce spune istoria și de ce sărbătorim Crăciunul

​ 

Ce înseamnă, de fapt, „Nașterea Domnului”?

Nașterea Domnului, numită și Nașterea lui Iisus Hristos sau, simplu, Nașterea, este numele dat momentului în care creștinii cred că Fiul lui Dumnezeu a venit în lume ca om. Relatarea acestui eveniment apare în două dintre evangheliile Noului Testament: după Luca și după Matei.

Ambele texte vorbesc despre un copil născut în Betleemul Iudeei, din Fecioara Maria, logodită cu Iosif, „bărbat drept”. Pentru creștinism, Nașterea nu este doar o poveste emoționantă, ci momentul Întrupării – Dumnezeu care intră în istorie ca „al doilea Adam”, pentru a vindeca ceea ce, teologic, este numit „căderea” omului.

Cum descriu evangheliile nașterea lui Iisus?

Evanghelia după Luca

Evanghelia după Luca pune accent pe călătoria lui Iosif și a Mariei din Nazaret la Betleem, din cauza unui recensământ poruncit de Cezar. Acolo, pentru că nu au găsit loc de găzduire, Maria îl naște pe Iisus și îl pune într-o iesle.

Îngerii vestesc păstorilor nașterea unui „Mântuitor”, iar păstorii vin la iesle și se închină copilului, povestind ce au auzit de la îngeri. Imaginea este una a simplității și a sărăciei: un Dumnezeu care se naște într-un grajd, nu într-un palat.

Evanghelia după Matei

Evanghelia după Matei privește Nașterea din alt unghi. Aici apar magii de la Răsărit, călăuziți de o stea, care ajung la Betleem și îi aduc daruri copilului: aur, tămâie și smirnă.

Tot Matei vorbește despre reacția violentă a regelui Irod, care poruncește uciderea pruncilor de parte bărbătească din Betleem, de până la doi ani („masacrul pruncilor”). Pentru a scăpa, Iosif ia copilul și pe Maria și fuge în Egipt, de unde se întorc mai târziu și se stabilesc la Nazaret.

Crăciunul și data de 25 decembrie

Crăciunul este sărbătoarea creștină a Nașterii Domnului, celebrată la:

• 25 decembrie – în calendarul gregorian (folosit de majoritatea Bisericilor occidentale și de unele Biserici ortodoxe);
• 7 ianuarie – în calendarul iulian (folosit de o parte a Bisericilor ortodoxe).

Un element important: Biblia nu menționează data exactă a nașterii lui Iisus. Evangheliile nu dau nici ziua, nici luna, nici anul.

Enciclopedii și studii istorice arată că data de 25 decembrie a fost aleasă, cel mai probabil, pentru a se suprapune peste sărbători păgâne legate de solstițiul de iarnă, precum:

• festivitățile dedicate „renașterii soarelui”;
• Saturnaliile romane;
• sărbătoarea „Sol Invictus” (nașterea „soarelui invincibil”), foarte populară în Imperiul Roman.

În secolele III–IV, în contextul în care cultul soarelui era puternic la Roma, creștinii au plasat sărbătoarea Nașterii Domnului în aceeași perioadă, pentru a-i da un nou sens religios.

De ce unele culte nu sărbătoresc Crăciunul

Anumite comunități creștine, în special din zona neoprotestantă, nu celebrează Crăciunul. Argumentele lor sunt:

• nu există o dată biblică a Nașterii;
• tradițiile de Crăciun sunt, în parte, legate de vechi sărbători păgâne;
• ei consideră că accentul trebuie pus pe mesajul lui Iisus, nu pe un anumit calendar.

Nașterea Domnului în teologie

În teologia creștină, Nașterea lui Iisus este legată de ideea de Întrupare: Dumnezeu devine om, „al doilea Adam”, pentru a reface legătura distrusă prin păcatul originar al omenirii.

De timpuriu, Nașterea devine un subiect major în artă:

• din secolul al IV-lea apar reprezentări ale Pruncului și ale Mariei;
• din secolul al XIII-lea se accentuează imaginea umilinței: Iisus născut într-o peșteră sau într-un grajd, înconjurat de păstori și de animale, nu de putere și lux.

Tradiția ortodoxă vorbește despre nașterea în peștera de lângă Betleem, despre rolul lui Iosif ca logodnic și „păzitor al fecioriei” Mariei, despre îngeri și cântările lor și despre păstori care vin primii la Prunc.

Pentru părinții Bisericii, Fecioara Maria rămâne fecioară „înainte de naștere, în naștere și după naștere”, iar nașterea este văzută ca un eveniment miraculos, fără durere, unică în istorie.

Ce spune cercetarea istorică modernă

O parte importantă a cercetătorilor biblici moderni consideră că relatările despre Naștere din Matei și Luca:

• nu pot fi tratate ca rapoarte istorice în sens modern;
• conțin diferențe și aparent contradicții între ele (de exemplu, detalii despre recensământ, cronologia evenimentelor, fuga în Egipt etc.);
• au fost scrise în primul rând cu scop teologic, nu istoric.

Mulți specialiști subliniază că autorii evangheliilor au selectat și au compus evenimentele astfel încât să transmită un mesaj de credință: cine este Iisus, ce înseamnă El pentru lume, nu „cum arată un dosar cronologic complet”.

Există și autori care încearcă să armonizeze textele, să explice diferențele și să arate că relatările pot fi compatibile. Pentru ei, eventualele contradicții pot fi explicate prin contextul literar, publicul țintă sau stilul autorului.

În general însă, consensul este că evangheliile nu oferă suficiente detalii pentru a stabili cu exactitate data și desfășurarea istorică a Nașterii. Accentul lor rămâne pe mesaj, nu pe cronologie.

Dimensiunea spirituală și simbolică a Nașterii

Dincolo de discuțiile despre date, cronologii și tradiții, pentru credincioși Nașterea Domnului rămâne un eveniment cu încărcătură profundă:

• Dumnezeu alege să vină în lume în condiții de sărăcie și vulnerabilitate;
• mesajul este de pace, bunăvoire și speranță pentru „toți oamenii”;
• lumina care apare în noaptea Nașterii devine simbolul unei noi începuturi.

Crăciunul, indiferent de opinia teologică sau de poziția față de tradiții, rămâne legat de ideea de:

• apropiere față de ceilalți;
• grijă pentru cei vulnerabili;
• reconciliere și iertare;
• redescoperirea sensului interior al vieții.

Nașterea Domnului astăzi

Pentru unii, Nașterea Domnului este, în primul rând, o realitate de credință: Dumnezeu care intră în lume ca Prunc. Pentru alții, este o poveste fondatoare a culturii europene, un text cu simboluri puternice despre umilință, familie, curaj și speranță.

Controversele legate de data exactă, de influențele păgâne sau de gradul de „istoricitate” nu schimbă însă faptul că, an de an, miliarde de oameni se raportează la Crăciun ca la un moment în care:

• își rearanjează prioritățile;
• petrec timp cu familia;
• caută sens, liniște și direcție.

Nașterea Domnului rămâne, astfel, un punct de referință între trecutul biblic, tradiția Bisericii și întrebările moderne despre istorie, credință și identitate.

---

Sursa: wikipedia; doxologia • Foto: foto 1 generata cu AI; foto 2 pixabay