Cum a învins Orașul Vechi din Dubai căldura extremă

​ 

O oază urbană construită din înțelepciune

Înainte ca aerul condiționat să devină o dependență globală, casele din orașul vechi al Dubaiului erau răcorite cu metode ingenioase, tradiționale, care domoleau temperatura fără consum de energie. Aceste soluții pasive de răcire, moștenite din secole trecute, sunt redescoperite azi și par mai relevante ca niciodată.

Refugiul dintre ziduri

După ce pășești din dogoarea orașului în străduțele înguste ale cartierului istoric Al Fahidi, senzația e de miracol: răcoare naturală, deși afară soarele arde neiertător. Pereții înalți ai aleilor canalizează curenții de aer și oferă umbră densă. Deasupra, turnurile eoliene — barjeel — se ridică ca niște sentinele ale răcorii, colectând vântul și împingând aerul cald în afara locuințelor.

Aici, în inima unui Dubai mai puțin strălucitor, dar infinit mai creativ, luxul e înlocuit de funcționalitate și înțelepciune climatică. E o lecție de arhitectură desertică în care fiecare detaliu are scop: să păstreze viața suportabilă într-un mediu ostil.

Lecții pentru un viitor fierbinte

Cartierul Al Fahidi datează din anii 1700 și a fost locuit de strămoșii emiranilor moderni. Aceștia au trecut de la nomadism la o viață sedentară în jurul canalului Dubai Creek, proiectând case care să reziste arșiței deșertului. Astăzi, aceste construcții inspiră arhitecți contemporani din întreaga lume, preocupați de adaptarea orașelor la schimbările climatice.

Într-un oraș unde temperatura a atins recent 51°C, iar indicele de temperatură resimțită a depășit 62°C, metodele vechi de răcire devin din nou valoroase. Aerul condiționat consumă peste 70% din energia electrică a Emiratelor în lunile de vară. În schimb, tehnicile pasive de umbrire și ventilare oferă soluții sustenabile.

Arhitectura gândită climatic

„Emirienii construiau case perfect adaptate deșertului”, spune ghidul turistic Noor Ahmed. „Turnurile vântului captau aerul rece și îl împingeau în interior, în timp ce aerul cald era evacuat.” Aleile strâmte, pereții groși și lipsa geamurilor expuse direct soarelui formau un ecosistem termic bine gândit.

Curțile interioare serveau drept regulatoare termice. Ferestrele acoperite cu grilaje de lemn — mashrabiyya — ofereau intimitate, dar și aerisire constantă. Zidăria din piatră de coral și aleile înguste (numite sikkas) completau sistemul.

Ahmed Al-Jafflah, expert cultural în cadrul Centrului pentru Înțelegere Culturală din Dubai, subliniază: „Arhitectura tradițională de aici e holistică. Nu e vorba doar de un truc, ci de un întreg sistem care valorifică vântul, umbra și orientarea solară pentru a menține temperatura optimă.”

Barjeel: răcoare fără electricitate

Turnurile barjeel funcționează ca niște guri de aerisire inversate. Captează briza de sus și o direcționează în jos, în interiorul locuinței, creând o mișcare constantă de aer rece. Uneori, această metodă scade temperatura interioară cu până la 10°C.

„Barjeel-urile sunt una dintre cele mai eficiente metode de răcire din regiunea Golfului”, afirmă Vrushali Mhatre, profesoară la Universitatea Heriot-Watt din Dubai. Ea explică și de ce aceste structuri au fost reintroduse în clădiri moderne precum Madinat Jumeirah sau Moscheea Verde Khalifa Al Tjer, certificată ca structură ecologică în 2016.

Mai toate vilele din Al Fahidi au curți interioare care reglează termic spațiul, permit ventilația și reduc nevoia de climatizare artificială.

Mai mult decât nostalgie: o soluție climatică

Ceea ce odinioară era o necesitate devine astăzi model de sustenabilitate urbană. Orașul vechi din Dubai nu este doar un muzeu în aer liber, ci o sursă de soluții reale pentru viitorul climatic. Într-o lume care caută cu disperare metode de adaptare la căldura extremă, poate că trebuie să ne uităm înapoi — cu capul limpede și mintea deschisă.

---

Sursa & foto: bbc