De ce am înțeles atât de greșit dodo‑ul: „Este doar o pasăre ciudată, extrem de ciudată”

​ 

Contextul și provocarea realizării modelului de dodo

Cariera Karei Fawcett, artist paleo‑reconstructiv, s‑a lovit de o provocare specială în 2019, când a început să creeze un model cât mai fidel al dodo‑ului. Informația de care dispunea era extrem de limitată.

Surse deficitare și reprezentări eronate

Majoritatea desenelor și picturilor erau realizate de artiști fără să fi văzut vreodată un dodo viu, folosind păsări împăiate sau exemplare captive maltratate. Proporțiile erau inversate cu cele ale speciilor moderne: aripi extrem de mici, picioare disproportionate.

Imaginea populară versus realitatea

De mai bine de patru secole, dodo‑ul a alimentat imaginația publicului. Dar cercetările recente arată că era un animal agil, suplu, cu cioc impunător, complet diferit de figura greoaie și lentă prezentată în mitul colectiv.

Rescrierea înțelegerii științifice

Neil Gostling, paleobiolog, afirmă că dovezile arată un dodo nu stupid, ci bine adaptat mediului său. Extincția i‑a fost provocată de prezența invadatoarelor precum șoarecii, porcii, caprele și oameni, nu de vreo slăbiciune intrinsecă a speciei.

Cuvintele lui Julian Hume și critica portretelor tradiționale

Artistul și paleontologul Julian Hume a publicat aproape 40 de studii despre dodo. El consideră că pictura celebră realizată de Roelant Savery, din secolul al XVII‑lea, denaturează forma adevărată a dodo‑ului – seamănă mai mult cu un lebădă cu burtă exagerată și gât bulbuc. Pisicile pietrificate ale acelor artiști au fost modelate după păsări impopulare, nu după exemplare în viață.

Surse mai exacte: schițe de pe Mauritius

Desenele realizate în Mauritius — de către marinari olandezi în primele decenii ale secolului al XVII‑lea — oferă reprezentări mai fidele: un dodo drept, suplu și cu cioc cârligat. Fawcett a folosit aceste schițe, alături de capul mumificat „Oxford” și fragmente scheletice, pentru a recrea fizionomia reală a păsării.

Reconstrucție digitală și dinamismul dodo‑ului

Scanări laser ale scheletului din Muzeul Natural din Port Louis (2016) au permis reconstrucția posturii corecte: vertical, în picioare, cu membre puternice. Analiza oaselor gleznelor indică tendoane mari specifice păsărilor care aleargă rapid sau se cațără — semn că dodo era agil în teren stâncos.

Genomică şi „de‑extincție”

În 2022, cercetătorii au secvențiat genomul complet al dodo‑ului, obținut din ADN degradat. Se explorează acum posibilitatea de „recreare” a speciei prin editare genetică în ruda sa vie cea mai apropiată, porumbelul Nicobar. O direcție controversată, dar promițătoare pentru studiul evoluției și al conservării biologice.

Lecțiile dodo‑ului pentru criza extincțiilor actuale

Dodo‑ul rămâne simbol al capacității umane de a distruge specii. Acum știm mult mai bine cum să prevenim astfel de pierderi: modificarea genetică pentru creșterea diversității populaționale ar putea ajuta specii amenințate, cum e porumbelul roz din Mauritius.

---

Sursa & foto: bbc