Nu doar oamenii au nume: ce animale s-ar putea „striga” între ele

Unele animale ar putea folosi sunete individuale pentru a se identifica reciproc, într-un comportament care seamănă, cel puțin la prima vedere, cu modul în care oamenii folosesc numele. Delfinii, elefanții, papagalii și unele primate se află în centrul cercetărilor care încearcă să stabilească dacă aceste vocalizări pot fi considerate, în adevăratul sens al cuvântului, „nume”.

Delfinii, cele mai convingătoare dovezi

Cercetătorii au descoperit încă din anii 1960 că puii de delfin cu bot gros, din specia Tursiops, dezvoltă fluierături distinctive, diferite de la un individ la altul. Aceste sunete sunt cunoscute sub denumirea de „fluierături de semnătură”.

Experimentele ulterioare au presupus redarea acestor vocalizări prin difuzoare amplasate sub apă. Delfinii au demonstrat că pot recunoaște alți indivizi pe baza caracteristicilor fluierăturilor, chiar și atunci când sunetul era reprodus de un alt delfin.

Mai interesant este faptul că uneori delfinii imită fluierătura caracteristică a unui alt individ pentru a iniția contactul. Comportamentul seamănă cu situațiile în care oamenii folosesc numele unei persoane pentru a-i atrage atenția.

Potrivit psihologului cognitiv Kelly Jaakkola, de la Centrul de Cercetare a Delfinilor din Florida, aceste fluierături par să fie asociate cu indivizi specifici și utilizate într-un mod care se apropie de o referință simbolică.

Cercetările arată, de asemenea, că aceste sunete fac parte din interacțiuni sociale complexe și pot apărea inclusiv în situații în care delfinii cooperează pentru atingerea unor obiective comune.

Și elefanții par să reacționeze la propriul „nume”

Elefanții africani sălbatici, Loxodonta, au fost supuși unor experimente asemănătoare. Cercetătorii au identificat vocalizări asociate anumitor indivizi și au urmărit reacțiile elefanților atunci când aceste sunete erau redate prin difuzoare.

Rezultatele au indicat că animalele aveau tendința să se apropie mai repede de sursa sunetului și să vocalizeze mai mult atunci când auzeau o vocalizare asociată unui anumit individ.

Studiul a fost publicat în 2023 sub forma unui preprint, ceea ce înseamnă că rezultatele nu trecuseră încă prin procesul complet de evaluare inter pares.

Ecologul comportamental Michael Pardo, de la Universitatea de Stat din Colorado și autor principal al cercetării, a descris sunetul elefanților ca semănând, într-o anumită măsură, cu torsul unei pisici uriașe.

Papagalii folosesc etichete vocale

Indicii asemănătoare au fost observate și la papagalii cu ochelari, Forpus conspicillatus, păsări de dimensiuni mici întâlnite în anumite regiuni din America Centrală și de Sud.

Cercetătorii au identificat dovezi potrivit cărora aceste păsări folosesc etichete vocale pentru a identifica alți membri ai speciei.

Și papagalii crescuți în captivitate oferă indicii interesante. Într-un sondaj realizat cu ajutorul proprietarilor a aproximativ 800 de papagali, aproape jumătate dintre păsări ar fi folosit etichete vocale pentru a identifica anumite persoane sau animale, după ce au învățat aceste sunete de la oamenii din jurul lor.

Biologul Lauryn Benedict, de la Universitatea din Colorado de Nord, atrage atenția că papagalii învață numeroase comportamente de la oameni. Faptul că folosesc anumite sunete în contexte specifice nu înseamnă însă automat că înțeleg conceptul de „nume” exact în sensul lingvistic uman.

Unii proprietari au relatat că papagalii lor îi corectau pe oameni atunci când aceștia foloseau un nume greșit. Alții au observat că păsările foloseau corect numele persoanelor și câinilor din gospodărie.

Cercetătorii subliniază însă că astfel de observații, chiar dacă sunt interesante, nu sunt suficiente pentru a demonstra că papagalii au aceeași înțelegere a conceptului de „nume” pe care o au oamenii.

Ce înseamnă, de fapt, să ai un nume?

Aici apare una dintre cele mai importante dificultăți ale cercetării: definiția unui „nume”.

Un sunet poate fi asociat în mod constant cu un anumit animal fără ca acel sunet să reprezinte neapărat un nume în sensul în care folosesc oamenii numele proprii.

Un studiu asupra marmosetelor a sugerat că aceste primate folosesc etichete vocale pentru indivizi și că astfel de vocalizări sunt învățate în cadrul familiei.

Interpretarea a fost însă contestată de Kelly Jaakkola. Ea a remarcat că identificarea vocalizărilor individuale a avut o acuratețe cuprinsă între 16% și 61% în cazurile analizate și a sugerat că marmosetele ar putea, în realitate, să își imite reciproc sunetele.

Jaakkola consideră că situația elefanților este diferită de cea a marmosetelor și a papagalilor cu ochelari. Compararea unor comportamente foarte diferite între specii poate fi dificilă, mai ales atunci când cercetătorii încearcă să stabilească dacă toate aceste sunete au aceeași funcție.

Într-o analiză publicată în iulie 2026, Jaakkola și colegii săi au propus trei criterii minime pentru a putea vorbi despre un comportament de „numire” la animale.

Primul criteriu este referința individuală: vocalizarea trebuie să fie adresată unui anumit individ.

Al doilea este reprezentarea simbolică: sunetul trebuie să reprezinte un individ specific în mintea animalului care îl folosește.

Al treilea criteriu este semnificația comună: cel puțin două animale trebuie să asocieze aceeași vocalizare cu aceeași persoană sau același animal.

Aplicând aceste criterii la dovezile disponibile în prezent, cercetătorii consideră că delfinii cu bot gros oferă cele mai solide indicii pentru existența unor sisteme asemănătoare „numelor”.

„A da un nume cuiva este o afirmație importantă”, a explicat Jaakkola, subliniind necesitatea unor criterii comune pentru ca fenomenul să poată fi studiat sistematic la mai multe specii.

De ce ar avea animalele nevoie de nume?

Speciile pentru care există indicii privind folosirea unor sunete asemănătoare numelor au câteva caracteristici comune. Sunt animale foarte sociabile și au capacitatea de a învăța vocalizări noi.

Un astfel de sistem ar putea fi util mai ales în comunitățile numeroase, în care animalele se separă frecvent în grupuri mai mici și ajung să nu se mai afle în câmpul vizual al tuturor membrilor grupului.

Michael Pardo consideră că apariția unor comportamente asemănătoare la specii atât de diferite ar putea indica faptul că această capacitate a evoluat independent în mai multe ramuri ale regnului animal.

Studierea modului în care animalele se identifică vocal ar putea oferi informații importante despre evoluția limbajului și despre capacitatea animalelor de a forma reprezentări mentale abstracte despre alți indivizi.

Lauryn Benedict consideră că numele sunt strâns legate, în cazul oamenilor, de individualitate și de percepția propriei identități. Dacă anumite animale au într-adevăr astfel de etichete și răspund la ele, descoperirea ar putea indica existența unor forme mai complexe de reprezentare a propriei persoane și a celorlalți indivizi.

Deocamdată, însă, dovezile nu permit concluzia că numeroase specii folosesc „nume” în sensul strict al termenului.

Kelly Jaakkola nu exclude această posibilitate, dar consideră că sunt necesare cercetări suplimentare înainte ca o asemenea concluzie să poată fi generalizată.

Michael Pardo este mai optimist și consideră că acest tip de comportament ar putea fi mai răspândit decât se știe în prezent.

Babuinii, girafele și ciorile, de exemplu, trăiesc în comunități care se pot împărți în grupuri mai mici. Dacă viitoarele cercetări vor demonstra că aceste animale folosesc și ele etichete vocale individuale, oamenii de știință vor putea înțelege mai bine cât de răspândită este în lumea animală o abilitate pe care oamenii au considerat-o mult timp una dintre caracteristicile definitorii ale limbajului.

---

Sursa: digi24 • Foto: generata cu AI

Build your own radio, podcast or audiobook app on iOS and Android — no code required. Try the live demo at nerapo.app – no signup or card needed.