Sfântul Ilie, 20 iulie – Prorocul care, potrivit tradiției, aduce ploaia și străbate cerul într-un car de foc

În fiecare an, pe 20 iulie, creșinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai importanți proroci ai Vechiului Testament. Considerat făcător de minuni și aducător de ploaie în vremuri de secetă, Sfântul Ilie ocupă un loc aparte atât în tradiția religioasă, cât și în folclorul românesc.

Tot în această zi este sărbătorită și Ziua Aviației Române, deoarece, încă din anul 1913, Sfântul Ilie este ocrotitorul și patronul spiritual al aviatorilor români.

Sfântul Ilie și imaginea carului de foc

În credința populară românească, Sfântul Ilie este înfățișat străbătând cerul într-un car tras de cai înflăcărați, ale cărui roți scot scântei și tunete. Se spune că biciul său de foc lovește diavolii ascunși printre nori, iar zgomotul tunetelor și fulgerele sunt semne ale luptei sale împotriva răului.

Tot tradiția populară spune că el are puterea de a aduce ploaia atunci când pământul este mistuit de secetă, dar și de a dezlănțui furtuni puternice.

Cine a fost Sfântul Ilie Tesviteanul

Sfântul Ilie s-a născut în ținutul Galaad, dincolo de râul Iordan, în apropierea cetății Tesvi, localitate de la care provine și numele de Ilie Tesviteanul.

A trăit cu peste 800 de ani înainte de nașterea lui Hristos, în perioada regelui Ahab al Israelului, într-o vreme în care mulți dintre israeliți abandonaseră credința în Dumnezeu și se închinau idolilor și zeilor păgâni.

Potrivit tradiției, la nașterea sa, tatăl său, Sovac, a avut o vedenie în care oameni îmbrăcați în alb l-au înfășat pe prunc în scutece de foc și i-au dat să guste o flacără. Aceasta simboliza râvna și credința neclintită pe care Sfântul Ilie avea să le manifeste întreaga viață.

Fiind descendent din seminția lui Aaron, Sfântul Ilie este considerat unul dintre cei mai mari proroci ai Vechiului Testament, cunoscut pentru curajul de a-i mustra pe conducătorii nedrepți și pentru numeroasele minuni săvârșite.

Legenda carului de foc

În tradițiile populare românești circulă numeroase legende despre Sfântul Ilie. Una dintre acestea spune că a fost un gospodar vrednic, însă avea o fire foarte iute. După ce și-ar fi ucis părinții într-un moment de mânie, s-a căit și a cerut iertare lui Dumnezeu.

Ca semn al iertării și al noii sale misiuni, ar fi primit un car și un bici de foc, cu care urma să lupte împotriva diavolilor și a răului din lume.

O altă legendă spune că Sfântul Ilie nu și-a încheiat încă misiunea pe pământ. El ar fi fost ridicat la cer, unde așteaptă sfârșitul lumii pentru a purta ultima luptă împotriva căpeteniei diavolilor.

Lupta împotriva idolatriei

În vremea regelui Ahab, Israelul trecea printr-o perioadă de profundă decădere spirituală. Regele, influențat de soția sa Isabela, prințesă feniciană care se închina zeului Baal, și-a îndemnat poporul să abandoneze credința în Dumnezeul lui Israel.

Sfântul Ilie a primit atunci misiunea de a-l mustra pe rege și de a readuce poporul pe calea credinței adevărate, condamnând închinarea la idoli și sacrificiile aduse zeilor păgâni.

Seceta și ploaia – simbolurile puterii Sfântului Ilie

Potrivit Scripturii, Sfântul Ilie i-a spus regelui Ahab:

„Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu.”

După această profeție, Sfântul Ilie s-a retras lângă pârâul Cherit, iar asupra țării s-a abătut o secetă cumplită, însoțită de foamete.

După trei ani și jumătate, pe Muntele Carmel, Sfântul Ilie i-a chemat pe israeliți să aleagă între Dumnezeu și Baal.

„Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați-L pe El; iar dacă Baal este dumnezeu, mergeți după el.”

În urma rugăciunii sale, Dumnezeu a trimis ploaia peste pământul uscat, iar poporul și-a recunoscut greșeala, mărturisind că Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat.

Ridicarea la cer

Spre deosebire de alți proroci, Sfântul Ilie nu a cunoscut moartea.

Potrivit tradiției creștine, el a fost ridicat la cer într-un car de foc și se află viu în locașurile cerești.

Noul Testament amintește că Sfântul Ilie a fost prezent pe Muntele Tabor la Schimbarea la Față a Mântuitorului, alături de Moise. Tradiția Bisericii spune că el va reveni înainte de cea de-a Doua Venire a lui Hristos, împreună cu Enoh, pentru a mărturisi credința.

Obiceiuri, tradiții și superstiții de Sfântul Ilie

În satele românești, ziua Sfântului Ilie era respectată cu mare strictețe.

Se credea că nu este bine să se muncească, pentru a feri recoltele de grindină și furtuni.

Totodată, exista obiceiul ca oamenii să nu mănânce mere în această zi, deoarece se spunea că grindina ar putea avea dimensiunea acestor fructe.

Femeile mergeau la biserică ducând ofrande din roadele gospodăriei pentru pomenirea celor adormiți.

În dimineața zilei de 20 iulie se culegeau plante de leac, în special busuioc. După ce era sfințit la biserică, busuiocul era uscat, iar ulterior ars, cenușa fiind folosită în diferite leacuri populare.

De asemenea, oamenii își aminteau în această zi de sufletele copiilor trecuți la cele veșnice. Sub pomii încărcați cu mere, femeile chemau copii din sat și împărțeau fructele ca pomană.

În multe gospodării și biserici se organizau praznice și pomeni, cunoscute în tradiția populară drept Moșii de Sânt-Ilie.

Pe 21 iulie este pomenit și Ilie-Pălie, personaj despre care tradiția spune că este vizitiul care conduce carul Sfântului Ilie.

Recoltarea mierii de Sânt-Ilie

Sărbătoarea marca și unul dintre cele mai importante momente pentru apicultori.

În multe sate, mierea era recoltată pentru prima dată chiar în ziua Sfântului Ilie. Obiceiul cerea ca această activitate să fie făcută doar de bărbați îmbrăcați în haine de sărbătoare, ajutați de un copil. Femeile nu aveau voie să intre în stupină în timpul recoltării.

După terminarea muncii, familia, rudele și vecinii gustau din mierea nouă și se ospătau cu țuică îndulcită cu miere, într-un ritual despre care se credea că aduce belșug stupinei.

Tot în această perioadă se considera că începe mijlocul verii pastorale, moment în care ciobanii puteau coborî din nou în sate după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, mulți dintre ei ofereau iubitelor sau soțiilor furci de tors sculptate manual.

Ce înseamnă numele Sfântului Ilie

Numele Ilie provine din ebraicul Eliyahu și se traduce prin expresia „Dumnezeul meu este Domnul”. În textele biblice și în diferite limbi, numele apare sub mai multe forme, precum Elias, Elie sau Eliyahu, însă toate fac referire la același mare proroc al Vechiului Testament.

Hrănit în chip minunat de corbi

După ce a vestit seceta asupra ținutului lui Israel, Sfântul Ilie s-a retras, la porunca lui Dumnezeu, lângă pârâul Cherit, aflat dincolo de Iordan. Acolo a trăit în rugăciune și singurătate, iar hrana i-a fost adusă în mod miraculos de corbi, care îi aduceau pâine dimineața și carne seara. Potrivit tradiției biblice, această minune a demonstrat purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de slujitorul Său.

Minunea văduvei din Sarepta

După ce pârâul a secat din cauza lipsei ploilor, Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Ilie în cetatea Sarepta din Sidon. Acolo a întâlnit o văduvă foarte săracă, care mai avea doar puțină făină și puțin untdelemn pentru ultima masă pregătită împreună cu fiul ei.

Deși aproape că nu mai avea nimic, femeia i-a oferit prorocului hrană. Drept răsplată pentru credința și ospitalitatea sa, Dumnezeu a făcut ca făina și untdelemnul să nu se împuțineze până la încetarea secetei.

Mai târziu, când fiul văduvei s-a îmbolnăvit și a murit, Sfântul Ilie s-a rugat cu stăruință lui Dumnezeu și copilul a revenit la viață. Aceasta este considerată una dintre cele mai impresionante minuni atribuite prorocului.

Prorocul Elisei, ales drept urmaș

Înainte de ridicarea sa la cer, Sfântul Ilie și-a ales drept urmaș pe prorocul Elisei, căruia i-a încredințat misiunea de a continua lucrarea profetică. Tradiția spune că Elisei a fost martor la ridicarea în carul de foc și a primit astfel binecuvântarea de a continua slujirea începută de învățătorul său.

Sfântul Ilie în Noul Testament

Sfântul Ilie este pomenit și în paginile Noului Testament. El apare, alături de Moise, la Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos, pe Muntele Tabor, înaintea apostolilor Petru, Iacob și Ioan.

De asemenea, Mântuitorul face referire la Sfântul Ilie atunci când vorbește despre Sfântul Ioan Botezătorul, subliniind rolul său de pregătitor al venirii lui Hristos.

Ocrotitorul apicultorilor

Pe lângă faptul că este considerat patronul aviatorilor și ocrotitorul Forțelor Aeriene Române, Sfântul Ilie este privit în tradiția populară și drept patronul apicultorilor.

În multe zone ale țării, ziua de 20 iulie marca începutul recoltării mierii, obicei cunoscut sub denumirea de „retezatul stupilor”. Apicultorii considerau că mierea obținută în această perioadă era binecuvântată și aducătoare de belșug pentru întregul an.

Pe cine sărbătorim de Sfântul Ilie

În România, peste 140.000 de persoane își sărbătoresc onomastica de Sfântul Ilie.

Cel mai răspândit prenume masculin este Ilie, purtat de peste 95.000 de români. Printre variantele întâlnite se numără Elias, Iliuță, Ilia, Eliade, Elie, Ilieș, Iliuș și Lică.

La femei, cel mai frecvent prenume este Ilinca, urmat de Iliana, Eliana, Lia, Lica, Iliuța și alte variante apropiate.

Sfântul Ilie rămâne una dintre cele mai respectate sărbători din calendarul ortodox, îmbinând credința creștină cu numeroase tradiții și obiceiuri populare păstrate de generații în satele românești.

---

Sursa: digi24, wikipedia • Foto: generata cu AI

Build your own radio, podcast or audiobook app on iOS and Android — no code required. Try the live demo at nerapo.app – no signup or card needed.