Povestea răstignirii lui Iisus Hristos

Importanța răstignirii în Evanghelii

Toți Evangheliștii acordă un spațiu important momentului răstignirii, considerat punctul central al suferinței lui Hristos. Relatarea acestui eveniment se regăsește în Evanghelia după Matei (27, 33-56), Marcu (15, 20-41), Luca (23, 32-49) și Ioan (19, 16-37).

Crucea – cea mai crudă pedeapsă a lumii antice

Crucea era, în lumea antică, una dintre cele mai crude metode de pedeapsă și tortură. Din acest motiv, romanii o aplicau în special rebelilor și sclavilor. Pentru iudei, răstignirea era văzută ca un blestem dumnezeiesc și o mare rușine, fiind considerată o sminteală profundă.

Flagelarea – începutul suferinței

Răstignirea era precedată de flagelare, o biciuire extrem de dureroasă care provoca răni grave. Instrumentele folosite erau bice prevăzute cu noduri, bucăți de os sau metal, capabile să producă hemoragii severe. Uneori, victimele mureau chiar în urma acestei pedepse, înainte de a ajunge la răstignire.

Drumul spre Golgota

După biciuire, condamnații erau obligați să își poarte singuri crucea până la locul execuției. Această pedeapsă avea un rol public și exemplar, fiind aplicată în locuri vizibile, în zile aglomerate, pentru a descuraja orice formă de revoltă împotriva autorității romane.

Vina condamnatului era scrisă pe o tăbliță purtată de acesta și apoi fixată pe cruce. Aceasta era anunțată public de-a lungul drumului, pentru a fi auzită de mulțime.

Formele crucii și regulile vremii

Crucea putea avea mai multe forme: litera T, forma clasică prezentată în iconografia creștină sau, mai rar, forma literei X.

Potrivit legii romane, cei răstigniți nu aveau dreptul la înmormântare. Totuși, în Palestina, romanii respectau tradiția iudaică, care impunea îngroparea trupului în aceeași zi în care se constata moartea.

Chinurile răstignirii

Suferințele răstignirii erau cumplite. Una dintre cele mai mari chinuri era setea, cauzată de pierderea de sânge și de epuizarea extremă. Victimele erau fixate pe cruce cu cuie, câte unul pentru fiecare mână și picior. Uneori, ambele picioare erau prinse cu un singur cui.

Pentru a susține greutatea corpului, crucea era uneori prevăzută cu un suport special. În alte cazuri, condamnații erau legați înainte de a fi pironiți.

Golgota – locul răstignirii

Iisus a fost răstignit pe Golgota, un loc situat în afara cetății Ierusalimului. Denumirea înseamnă „Căpățână”, datorită formei locului, care semăna cu un craniu. Zona era situată la nord-vest de oraș și era accesibilă printr-o poartă importantă.

Există o tradiție care spune că în acel loc s-ar fi aflat osemintele lui Adam, simbolizând faptul că prin jertfa Sa, Hristos a răscumpărat păcatul originar. Această idee are însă valoare simbolică, nu istorică.

Momentul răstignirii

Evanghelia după Matei descrie momentul răstignirii astfel: Iisus a fost dus la Golgota, unde I s-a oferit o băutură amară, pe care a refuzat-o. După ce a fost răstignit, soldații au împărțit hainele Sale, trăgând la sorți.

Deasupra capului Său a fost pusă inscripția: „Acesta este Iisus, Împăratul Iudeilor”. Alături de El au fost răstigniți doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga.

Batjocura și reacțiile mulțimii

Cei care treceau pe acolo Îl batjocoreau, cerându-I să Se salveze dacă este Fiul lui Dumnezeu. Chiar și conducătorii religioși și soldații Îl ironizau.

Evanghelia după Luca adaugă faptul că Iisus S-a rugat pentru cei care Îl răstigneau, spunând: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac”. Tot Luca menționează că unul dintre tâlhari a fost mântuit.

Ultimele momente pe cruce

În timpul răstignirii, Iisus a refuzat băutura menită să-I aline durerea, alegând să trăiască conștient întreaga suferință.

De asemenea, soldații romani Îl batjocoreau, iar inscripția de pe cruce era scrisă în trei limbi: greacă, latină și ebraică.

Ultimele momente ale lui Iisus sunt descrise ca fiind însoțite de fenomene neobișnuite. Întunericul a acoperit ținutul timp de trei ore, un semn considerat divin.

Cele șapte cuvinte ale lui Iisus

Pe cruce, Iisus rostește șapte cuvinte esențiale:

– „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” – expresia iubirii față de oameni
– „Astăzi vei fi cu Mine în rai” – promisiunea mântuirii
– „Femeie, iată fiul tău” – grija pentru mama Sa
– „Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” – lupta interioară în fața morții
– „Mi-e sete” – suferința fizică
– „S-a săvârșit” – împlinirea misiunii
– „Părinte, în mâinile Tale dau duhul Meu” – încrederea totală în Dumnezeu

Moartea și semnele supranaturale

După aceste cuvinte, Iisus își dă duhul, încheindu-și activitatea pământească.

În acel moment, au avut loc evenimente extraordinare: pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis, iar perdeaua templului s-a rupt în două. Aceste semne simbolizează schimbarea profundă adusă de jertfa lui Hristos.

Un sutaș roman, martor la aceste evenimente, a recunoscut: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!”

---

Sursa: libertatea • Foto: generata cu AI

Launch your own Radio and Media App on iOS and Android – No Coding Required. Discover nerapo