Durianul este interzis în hoteluri și transportul public din Malaezia

​ 

„Regele fructelor” și mirosul care nu poate fi ignorat

În Malaezia, durianul este celebru nu doar pentru aroma sa intensă, ci și pentru numeroasele interdicții care îl însoțesc. Fructul, supranumit „regele fructelor”, este renumit pentru mirosul său puternic, pătrunzător și persistent, care poate rămâne în aer și pe suprafețe ore întregi.

Tocmai din acest motiv, în hoteluri, taxiuri, autobuze și alte spații publice, durianul este complet interzis.

De ce este durianul interzis în spațiile închise

Această măsură nu are legătură cu gustul sau popularitatea fructului, ci cu respectul față de confortul tuturor locuitorilor și turiștilor. Mirosul, descris adesea ca fiind sufocant sau greu de suportat de către cei neobișnuiți, pătrunde rapid în mobilier, textile și sisteme de ventilație.

În multe hoteluri, chiar și o singură cameră în care se consumă durian poate necesita ore suplimentare de curățare, folosirea unor soluții speciale și, implicit, costuri ridicate. Din acest motiv, la intrarea în majoritatea unităților de cazare sunt afișate semne vizibile cu durianul barat – o regulă strictă, dar necesară pentru menținerea unui mediu plăcut.

Transportul public și regulile stricte

Restricțiile nu se aplică doar hotelurilor. În transportul public – autobuze, metrou sau servicii de ride-sharing – durianul este complet interzis, iar persoanele care încearcă să transporte fructul pot fi amendate.

Autoritățile justifică această regulă prin disconfortul major pe care mirosul îl poate provoca în spațiile aglomerate, de la senzații de greață până la iritații, mai ales în cazul persoanelor sensibile. În acest context, interdicția este percepută ca o normă elementară de politețe și grijă față de ceilalți.

Dragostea malaezienilor pentru durian rămâne intactă

În ciuda acestor reguli, popularitatea durianului nu a fost afectată. Dimpotrivă, fructul rămâne extrem de apreciat și face parte din identitatea gastronomică a Malaeziei. Diferența este una de context: durianul nu este consumat în spații închise, ci în aer liber, acolo unde mirosul se poate dispersa firesc.

Pentru mulți localnici și turiști, a mânca un durian proaspăt în piețe deschise, pe marginea drumului sau direct în ferme este o experiență aproape ritualică.

Soiuri celebre și degustări în aer liber

Soiurile malaeziene precum Musang King, D24 și Red Prawn au atras faimă internațională și mii de vizitatori în fiecare sezon. Degustările se desfășoară în zone special amenajate, în aer liber, unde oamenii pot aprecia textura cremoasă și gustul intens al fructului fără a deranja pe nimeni.

Aceste standuri de durian sunt amplasate strategic departe de clădirile frecventate, tocmai pentru a evita problemele legate de miros.

Gestionarea atentă a resturilor

Chiar și resturile sunt tratate cu maximă atenție. Comercianții se asigură că cojile și fragmentele de durian sunt eliminate imediat, astfel încât mirosul să nu persiste în zonă. Această disciplină reflectă respectul profund al malaezienilor față de cei din jur, chiar și atunci când vine vorba de un simbol cultural important.

Tradiție, reguli și echilibru

Interdicțiile nu au diminuat popularitatea durianului, ci au contribuit la un echilibru sănătos între tradiție și confortul public. Malaezienii sunt mândri de durian și conștienți de impactul său olfactiv, motiv pentru care respectă aceste reguli ca pe o formă de responsabilitate colectivă.

Mai mult decât restricții, o lecție de conviețuire

În final, poveștile despre durian în hoteluri și mijloace de transport nu sunt despre interdicții, ci despre armonie. Despre modul în care Malaezia reușește să protejeze o parte importantă a tradiției sale culinare, fără a compromite liniștea și confortul celor care nu tolerează aroma fructului.

Durianul rămâne un simbol al identității locale – iubit, respectat și savurat, dar doar în locurile potrivite.

---

Sursa: facebook – Pagina Știați că? • Foto: generata cu AI