Adevărata poveste a lui Moș Crăciun: de la Sfântul Nicolae la simbolul Crăciunului modern

​ 

Moș Crăciun pare, la prima vedere, doar un bătrân simpatic cu barbă albă, costum roșu și sacul plin de cadouri. În spatele imaginii pe care o vedem azi în reclame, filme și vitrine de magazine se află însă o istorie lungă de aproape 17 secole, în care se amestecă un sfânt creștin, tradiții păgâne, legende nordice și, în ultimul secol, foarte multă publicitate.

Cine este, de fapt, Moș Crăciun?

În cultura populară occidentală, Moș Crăciun este personajul legendar care aduce daruri copiilor cuminți în noaptea de Ajun, de 24 spre 25 decembrie. Este imaginat ca un moș rotofei, îmbrăcat într-un costum roșu, cu barbă lungă și albă, locuind într-o țară înghețată – de obicei Finlanda (Laponia) sau Canada.

De regulă este asociat cu râsul lui adânc și molipsitor – celebrul „ho, ho, ho!” – și cu sania zburătoare trasă de reni, avându-l în frunte pe Rudolf. În unele zone ale lumii, imaginea se adaptează: în Australia, de exemplu, Moșul poate apărea pe o placă de surf, nu într-o sanie prin zăpadă.

În spatele acestei imagini stau însă povești mult mai vechi.

Rădăcini vechi: Sfântul Nicolae și credințele nordice

Adevărata poveste a lui Moș Crăciun începe în Mira Lichiei (azi în Turcia), în secolul al IV-lea, cu Sfântul Nicolae, episcop creștin cunoscut pentru generozitatea sa față de cei săraci și pentru dragostea față de copii și marinari.

Una dintre cele mai cunoscute relatări spune povestea unui om foarte sărac, cu trei fiice. Fără zestre, fetele riscau să fie împinse spre desfrâu. Sfântul Nicolae a aflat și, în secret, a lăsat în casa lor trei pungi cu galbeni de aur, aruncate prin fereastra deschisă.

Se spune că pungile au căzut în încălțămintea pusă la uscat lângă foc – de aici obiceiul copiilor de a lăsa pantofii sau cizmulițele pregătite pentru cadouri de Moș Nicolae.

În nordul Europei, figura lui Moș Crăciun a fost pusă în legătură și cu zeul Odin din mitologia germanică. Odin era descris călărind un cal cu opt picioare, Sleipnir, care putea zbura și parcurge distanțe uriașe – imagine comparată ulterior cu sania zburătoare trasă de reni.

În timpul sărbătorii Yule, copiii își umpleau încălțămintea cu legume pentru calul zeului, iar în schimb primeau dulciuri. Legendă care, peste secole, s-a amestecat cu tradițiile creștine.

De la Sfântul Nicolae la „Santa Claus”

Numele de „Moș Crăciun” este traducerea din română a termenului „Santa Claus”, formă americană a olandezo-germanului „Sinterklaas”, adică „Sfântul Nicolae”.

În Europa Occidentală, înainte de Reformă, cultul Sfântului Nicolae era unul dintre cele mai puternice dedicate unui sfânt nebiblic: mii de biserici, capele și altare îi purtau numele în Germania, Franța și Țările de Jos. Era firesc ca emigranții europeni să ducă acest cult și în Lumea Nouă.

În secolul al XVIII-lea, în coloniile americane, sărbătoarea Sfântului Nicolae începe să fie marcată ca moment al generozității și al cadourilor, fără accent comercial.

Treptat, însă, numele sfântului se transformă, iar figura lui se îndepărtează de imaginea episcopului creștin și se apropie de personajul laic „Santa Claus”, adaptat culturii americane.

În paralel, în alte țări europene exista deja un personaj similar:

• în Marea Britanie – „Father Christmas”, un bărbat grăsuț, cu barbă, îmbrăcat într-o haină lungă, verde, cu guler de blană;
• în țările germanice – diverse variante de spiriduși sau personaje care aduc daruri copiilor;
• în cultura germană și cehă – Christkind (Pruncul Hristos), însoțit uneori de un personaj aspru, Pelznickel/Belsnickel, care verifică dacă cei mici au fost cuminți.

Toate aceste tradiții se vor amesteca în secolele XIX–XX și vor da naștere figurii moderne a lui Moș Crăciun.

Poezia care a schimbat Crăciunul: „Noaptea dinainte de Crăciun”

Un moment-cheie în transformarea lui Sfântul Nicolae în Moș Crăciun modern este anul 1822. Atunci, profesorul new-yorkez Clement Clarke Moore scrie o poezie de 56 de versuri, intitulată „O vizită din partea Sfântului Nicolae” – cunoscută azi drept „Noaptea dinainte de Crăciun” („The Night Before Christmas”).

Moore îl descrie pe Sfântul Nicolae nu ca pe un episcop sobru, ci ca pe un spiriduș mic, vesel, îmbrăcat în blană, cu pipă și sac de jucării în spate, care călătorește într-o sanie trasă de opt reni, fiecare cu propriul nume. Poemul devine foarte popular, este publicat în ziare, tradus și preluat peste tot în lume.

Aceasta este baza imaginii americane a lui Santa Claus: simpatic, jovial, apropiat de copii, mai degrabă un personaj de basm decât un sfânt din calendare.

Cum a apărut costumul roșu și Moșul „Coca-Cola”

În a doua jumătate a secolului XIX, desenatorul Thomas Nast, colaborator al revistei „Harper’s Illustrated Weekly”, începe să-l ilustreze pe Moș Crăciun într-o serie de desene care vor stabili treptat detaliile vizuale ale personajului: costum roșu, cizme, curea lată, sac mare cu daruri, atelier la Polul Nord.

În 1931, imaginea este fixată definitiv prin campania publicitară Coca-Cola. Artistul Haddon Sundblom îl desenează pe Moș Crăciun ca pe un bătrân durduliu, îmbrăcat în roșu intens, cu aer jovial și zâmbet larg. Timp de 35 de ani, reclamele Coca-Cola cu acest Moș Crăciun sunt difuzate peste tot, iar figura lui devine standardul global al Crăciunului comercial.

De aici înainte, Moș Crăciun nu mai este doar un personaj de basm sau un simbol religios reinterpretat – devine, tot mai vizibil, simbolul unei sărbători profund comercializate.

Moș Crăciun în tradiția românească

În spațiul românesc, „Crăciun” este inițial un nume propriu, personificat în folclor ca Moș Crăciun. Etnologii vorbesc despre un „cioban-zeu-moș” din miturile arhaice, transformat ulterior într-un personaj legat de Nașterea Domnului.

Una dintre legendele culese de Romulus Vulcănescu spune că Fecioara Maria îi cere lui Crăciun să o primească în staul, pentru a naște. El refuză, dar soția lui – Crăciuneasa – o ajută în ascuns. Crăciun îi taie mâinile soției drept pedeapsă, însă Fecioara Maria i le lipește la loc.

Minunea îl convertește pe Crăciun, care aprinde apoi un foc mare în curte, joacă hora cu slugile și împarte daruri păstorești pentru Prunc și pentru Maica Sa. Astfel, figura lui Moș Crăciun devine un amestec de personaj mitic, păstor bătrân și simbol al dărniciei.

În comunism, regimul încearcă să-l înlocuiască pe Moș Crăciun cu Moș Gerilă, într-o variantă laică și ideologizată a sărbătorii de iarnă. După 1989, Moș Crăciun revine în forță, dar acum mai ales în forma lui occidentală, cu influențe puternice din cultura pop și din publicitate.

Satul lui Moș Crăciun și magia Laponiei

Una dintre cele mai cunoscute destinații de Crăciun din lume este „Satul lui Moș Crăciun” din Laponia, Finlanda. Aici, turiștii pot:

• vizita „Galeria de gheață”, cu sculpturi care prezintă tradițiile populației sami și animalele din zona arctică;
• intra în „Casa lui Moș Crăciun”, unde descoperă obiceiuri de Crăciun de pe tot globul, prin expoziții de fotografii și decorațiuni;
• se plimba cu „trenul basmelor”, participa la scenete inspirate din legendele locale, împodobi brazi sau urmări jocuri de lumini.

Tot în Finlanda se află și unul dintre cele mai faimoase oficii poștale ale lui Moș Crăciun, care primește milioane de scrisori de la copii din întreaga lume.

Scrisori, obiceiuri și colinde

Tradiția scrisorilor către Moș Crăciun este prezentă în aproape toate culturile occidentale. Copiii îi trimit liste cu dorințe, își declară cumințenia și speră să primească darurile visate. În unele țări, scrisorile se pun în cutia poștală; în altele, se aruncă în sobă, pentru ca dorințele să ajungă „pe coș” la Moșul.

Obiceiurile diferă de la o țară la alta:

• în Statele Unite, se lasă lapte și prăjituri pentru Moș;
• în Țările de Jos, el vine pe un cal alb și lasă cadouri în saboți de lemn;
• în Suedia, Moșul este uneori un pitic îmbrăcat în roșu, căruia îi place orezul cu lapte;
• în Italia apare și Befana, o bătrânică ce vine pe mătură și aduce daruri;
• în Islanda există 13 „Moși” ai iernii, câte unul pentru fiecare zi a sărbătorilor.

În România, colindele au o funcție rituală și fac adesea referire la Moș Crăciun, sub diverse forme – „Crăciunu’”, „Lerui Doamne” etc. De la „O, ce veste minunată” la „Moș Crăciun cu plete dalbe”, imaginea Moșului se împletește cu cea a Nașterii Domnului și cu atmosfera casei de la țară, plină de colindători.

Sfântul Nicolae vs. Moș Crăciun: milostenie sau consumism?

Astăzi, Moș Crăciun este, pentru mulți, mai ales un simbol al comercialismului: promoții, reduceri, campanii agresive, presiunea de a cumpăra tot mai multe cadouri. Numeroși teologi, sociologi și autori atrag atenția că figura inițială – Sfântul Nicolae, protectorul săracilor – riscă să se piardă sub straturile de marketing.

Diferența esențială este aceasta:

• Sfântul Nicolae dăruia în taină, discret, atunci când era o nevoie reală;
• Moș Crăciun modern este legat, de multe ori, de ideea de „a oferi ceva cu orice preț”, chiar și acolo unde totul este deja în exces.

În ultimii ani, inclusiv în Statele Unite – țara care a dat lumii imaginea actuală a lui Santa Claus – există un interes crescând pentru recuperarea figurii originale a Sfântului Nicolae, ca model de generozitate autentică și de credință vie.

Patriarhul Daniel al României a sintetizat această tensiune vorbind despre apariția unui „Moș Crăciun secularizat și comercial, simbol al consumismului și al materialismului individualist”, reamintind că adevăratul sens al sărbătorii rămâne Nașterea lui Hristos.

Ce rămâne, dincolo de legendă

Dacă dăm la o parte straturile de reclame, beculețe și promoții, în centrul tuturor acestor povești rămâne aceeași idee: darul făcut din inimă. Fie că vorbim despre Sfântul Nicolae, care își risca reputația pentru a salva trei fete sărace, fie despre tradițiile de familie de astăzi, Crăciunul ne provoacă să ne întrebăm ce dăruim și de ce o facem.

Moș Crăciun, în varianta lui comercială, poate să treacă. Dar modelul Sfântului Nicolae – omul care L-a pus pe Hristos în centrul vieții lui și a ales să trăiască prin milostenie – rămâne actual. Depinde de fiecare dintre noi ce alegem să păstrăm.

---

Surse: wikipedia; doxologia • Foto: generata cu AI