Spirit Island: insula spectaculoasă din Canada pe care o poți vedea, dar nu o poți atinge

​ 

Ascunsă adânc în Munții Stâncoși canadieni, Spirit Island este una dintre cele mai fotografiate insule din lume și, în același timp, un loc în care majoritatea oamenilor nu vor păși niciodată.

Micuța insulă se află în mijlocul lacului Maligne, în Parcul Național Jasper, în provincia Alberta, și este considerată un loc sacru de către membrii națiunii Stoney.

De pe mal sau din barcă, peisajul pare desprins dintr-o carte poștală: un petic de pământ cu brazi înalți, înconjurat de ape turcoaz și de un amfiteatru de vârfuri acoperite de zăpadă.

Dincolo de imaginea perfectă pentru Instagram, Spirit Island spune însă o poveste despre identitate, memorie și felul în care populațiile indigene își recuperează treptat legătura cu pământurile lor.

O insulă-icon în mijlocul Munților Stâncoși

Spirit Island este, de fapt, o mică peninsulă care devine insulă în funcție de nivelul apei din lacul Maligne. Deși se află la aproximativ 14 km de cel mai apropiat drum sau traseu de drumeție și la aproape 50 km de cel mai apropiat oraș, imaginea ei a făcut înconjurul lumii.

Faima globală a început în anii ’60, când compania Kodak a expus o fotografie uriașă, de aproape 18 metri lățime, cu Spirit Island în Grand Central Station, în New York.

De atunci, insula a devenit o imagine de referință pentru turismul canadian: a apărut în reclame, în filme, în campanii Apple pentru camerele de pe iPad și pe panouri publicitare de-a lungul autostrăzilor.

Astăzi, zeci de mii de turiști ajung anual pe lacul Maligne pentru a surprinde insula în cadru. Brazii de pe Spirit Island par să se înalțe direct spre pereții stâncoși ai așa-numitei „Săli a Zeilor”, o zonă de vârfuri alpine abrupte care domină orizontul.

De ce nu poți păși pe Spirit Island

Deși pare accesibilă, Spirit Island nu este un loc în care vizitatorii obișnuiți au voie să ajungă. Singurii care pot pune piciorul pe insulă, din punct de vedere legal, sunt membrii națiunii Stoney. Pentru ei, locul este sacru și este folosit pentru ceremonii de vindecare încă din vremuri imemoriale.

După crearea Parcului Național Jasper, în 1907, comunitățile indigene au fost forțate să părăsească zona. Timp de zeci de ani, accesul la locurile tradiționale a fost limitat, iar Spirit Island a devenit, pentru Stoney, un simbol al unei legături întrerupte cu acest pământ.

În ultimii ani, reprezentanți ai comunității, precum Barry Wesley, au început să colaboreze cu autoritățile parcului pentru a reda națiunii Stoney accesul spiritual la insulă. Ei o numesc Githni-mi-Makoche, „Insula Vindecării”, și consideră că poziția ei, între apă și munte, îi conferă o energie specială, cu puteri curative.

Pentru restul vizitatorilor, accesul pe insulă este interzis. Pe trunchiurile de copaci de la mal se pot vedea acum panouri care avertizează că zona este fragilă și spirituală, iar din apă se observă câte un toiag sacru lăsat de Stoney după ceremonii.

Turism, climă și responsabilitate

Spirit Island este parte a unei povești mai ample din Munții Stâncoși canadieni: reconectarea populațiilor indigene cu teritoriile lor și, în același timp, presiunea tot mai mare a turismului și a schimbărilor climatice asupra acestor locuri.

Drumul către Parcul Național Jasper trece adesea pe celebrul Icefields Parkway, un traseu rutier de aproximativ 230 km care leagă parcurile Banff și Jasper. De-a lungul lui, turiștii pot vedea ghețari, lacuri de un albastru ireal și cascade spectaculoase. În același timp, pot observa și cum ghețarii se retrag accelerat, an după an.

În zona ghețarului Athabasca, ghizii indigeni le arată vizitatorilor marcaje ale poziției istorice a gheții și explică ce înseamnă dispariția acesteia pentru ecosisteme și pentru comunitățile care depindeau de apa și căile de trecere oferite de ghețar.

Tururile ghidate de comunitățile indigene, fie la ghețari, fie în jurul lacului Maligne, oferă o perspectivă diferită: nu doar „peisaje spectaculoase”, ci locuri cu propria lor memorie, povești și traume.

În Jasper, tururile către Spirit Island includ tot mai des mesaje despre istoria reală a locului: numele inițial al insulei, rolul ghizilor indigeni în descoperirea lacului pentru lumea „de afară”, dar și motivele pentru care insula trebuie protejată de supraturism.

Cum poți vedea Spirit Island

Chiar dacă nu poți păși pe insulă, o poți vedea de aproape în două moduri, respectând regulile parcului.

Croazieră pe lacul Maligne

Cea mai populară variantă este croaziera organizată pe lacul Maligne, disponibilă, în general, din mai până în octombrie, în funcție de vreme. Barca oprește la un debarcader aflat vizavi de insulă, iar turiștii au la dispoziție câteva minute pentru fotografii de pe o platformă de belvedere.

Este opțiunea potrivită pentru cei care vor să vadă Spirit Island fără efort fizic serios sau fără să petreacă o noapte în camping.

Kayak sau canoe până în „Sala Zeilor”

A doua variantă, preferată de cei mai experimentați, este un traseu de aproximativ 28 km dus-întors cu kayakul sau canoea, de la capătul nordic al lacului până în zona Spirit Island.

Paddlingul poate fi dificil din cauza apei reci (aproximativ 4°C) și a schimbărilor bruște de vreme, iar autoritățile avertizează că lacul nu este un loc potrivit pentru începători.

Mulți aleg să împartă drumul în două zile și să campeze în unul dintre cele trei campinguri de pe malul lacului, cu permis de campare obținut în prealabil. Seara, focul de tabără, cerul plin de stele și liniștea munților completează experiența.

Pe măsură ce te apropii de Spirit Island, culoarea apei devine tot mai intensă. „Făina de stâncă” adusă de ghețari în suspensie în apă dă lacului nuanțe de la albastru lăptos la verde smarald, în funcție de lumină.

De aceea, mulți fotografi revin de zeci de ori, în momente diferite ale zilei sau ale anului, pentru a surprinde alte și alte fețe ale aceluiași loc.

O insulă pe care o protejezi tocmai pentru că nu o atingi

Spirit Island a ajuns să simbolizeze felul în care privim azi locurile spectaculoase: ca destinații de bifat, dar și ca spații care au nevoie de protecție reală. Pentru națiunea Stoney, insula rămâne un loc de vindecare și rugăciune. Pentru restul lumii, este un peisaj celebru pe care îl poți admira doar de la distanță.

Mesajul comunității indigene este simplu: cu cât mai mulți turiști ajung la Spirit Island, cu atât mai mare este responsabilitatea de a nu lăsa urme. Să nu pășești pe insulă, să nu treci de semnele de interzis accesul și să nu iei sau să distrugi obiectele lăsate acolo de Stoney înseamnă, de fapt, să contribui la păstrarea energiei și a sacralității acestui loc.

Într-o lume în care multe destinații sunt consumate până la epuizare, Spirit Island rămâne spectaculoasă tocmai pentru că nu poți să o atingi. O vezi, îi asculți povestea și pleci mai departe, lăsând-o să rămână ceea ce a fost dintotdeauna pentru cei care o numesc acasă: o insulă a vindecării.

---

Sursa: bbc • Foto: generata cu AI