Dolomiții se prăbușesc sub ochii noștri

​ 

Căderi spectaculoase în inima Alpilor italieni

În iunie 2004, una dintre celebrele Cinci Turnuri ale Dolomiților, Trephor Tower, s-a prăbușit fără avertisment. Cu o greutate de peste 10.000 de metri cubi – comparabilă cu Turnul din Pisa – monolitul s-a prăvălit într-o noapte liniștită, spre uimirea localnicilor. Astăzi, experții spun că alte turnuri prezintă aceleași semne de fragilitate, cu fisuri vizibile care anunță noi prăbușiri.

O serie de prăbușiri istorice

Din 2004 încoace, Dolomiții au cunoscut multiple colapsuri spectaculoase: Grand Vernel (2015), Piccola Croda Rossa (2015 și 2016), Cima Lastei (2016), Carè Alto (2018), Croda Marcora (2021 și 2025), Sassolungo și Cima Tosa (2023). Locuitorii povestesc cum blocuri uriașe de piatră cad cu zgomote asurzitoare, iar drumurile sunt frecvent întrerupte. Doar în provincia Belluno au fost înregistrate peste 6.000 de alunecări de teren majore încă din Evul Mediu.

Originea fragilității Dolomiților

Dolomiții, cândva recife tropicale ridicate de mișcările tectonice, sunt formați din dolomie așezată peste un strat moale de argilă. Acest contrast face ca turnurile să se încline și să se crape, până la inevitabila lor prăbușire. „Destinul fiecărui munte este să cadă”, explică geologii italieni.

Schimbările climatice accelerează procesele

Cercetările arată că fenomenele extreme, precum ploile torențiale și ciclurile de îngheț-dezgheț, se intensifică. Crăpăturile din stânci permit apei să pătrundă, să înghețe și să slăbească roca. În plus, încălzirea și răcirea accelerată fragmentează și mai mult masivele. „E ca un radiator”, spun specialiștii: cu cât roca e mai crăpată, cu atât schimbă temperatura mai rapid și devine mai instabilă.

Rolul permafrostului

Spre deosebire de Alpii înalți, Dolomiții nu sunt acoperiți de permafrost, care acționează ca un „lipici” natural. Totuși, în zonele mai înalte ale Alpilor, topirea permafrostului a cauzat prăbușiri masive, precum cea de pe vârful Falkner din 2025, când sute de mii de metri cubi de rocă au alunecat.

Viața în umbra prăbușirilor

Pentru localnici și turiști, pericolul face parte din viața de zi cu zi. Unele sate, precum Cancia, au plătit deja un preț tragic. Autoritățile preferă monitorizarea și avertizarea populației în locul unor lucrări imposibil de realizat la scară largă. Senzoarele detectează vibrațiile și transformă semnalele în sunete audibile, oferind câteva secunde de avertisment.

Învățând să trăim cu riscul

Geologii spun clar: natura nu poate fi controlată, ci doar „însoțită”. În loc să încerce să îngrădească munții, comunitățile trebuie să accepte riscul și să găsească soluții adaptative – de la rute modificate pentru alpiniști, până la reguli stricte de acces în zone instabile.

Dolomiții, frumusețe în schimbare

Pentru iubitorii de munte, pierderea unui turn sau a unui vârf e un motiv de nostalgie. Totuși, procesul este natural și continuu. Eroziunea descoperă uneori minuni ascunse, precum ghețari antici reieșiți de sub dărâmături. Dolomiții, recunoscuți ca sit natural UNESCO, sunt prin definiție un peisaj în evoluție. A încerca să îi „fixăm” ar fi contrar naturii lor.

---

Sursa & foto: bbc