Actualitate

Salvarea celui mai rar crocodil din lume: „Îi vedeam ca monștri și mâncători de oameni”

Escrito por radio10.es el 23 de agosto de 2025

În inima pădurii umede din Parcul Natural Sierra Madre de Nord (Filipine), trei bărbați în tricouri, pantaloni scurți și lanterne își croiesc încet calea prin vegetația densă. Până la gambe sunt în apă tulbure și cu bețe lungi îndepărtează rădăcini și nămol. Deodată îl zăresc: crocodilul‑pui apare printre ape, iar ei îl prind rapid — nu ca pe o pradă, ci pentru a-l salva de pe marginea dispariției.

Este vorba despre Crocodylus mindorensis, crocodilul filipinez, considerat unul dintre cele mai rare crocodile din lume, mai periculos doar prin reputație și nu prin adevărata sa natură.

Legende, temeri și respect străvechi

De‑a lungul secolelor, crocodilul filipinez cutreiera mlaștini, râuri și iazuri din întregul arhipelag. Popoarele indigene îl numeau buwaya sau bukarot, înfricoșat, dar și venerat: era simbol al forței, iar șefii triburilor credeau că aveau legături spirituale cu reptila. Dacă apărea într-o apă tulbure, era numit „Nono” – bunicul.

Dar odată cu sosirea spaniolilor în secolul al XVI‑lea, faima reptilei s‑a schimbat: descrisă drept „foarte sângeroasă și crudă”, a ajuns demonizată — în unele fresce bisericești Sfântul fusese surprins zdrobind un crocodil ca simbol al răului învins.

Distrugerea habitatului și declinul dramatic

Pe măsură ce Filipinele s-au dezvoltat agricol, industrial și urban, habitatele crocodilului au fost erodate: agricultură mixtă, minerit, tăieri ilegale și pescuit agresiv. Între timp, crocodilii erau vânați din frică, plăcere sau pentru piele. Într-un secol, peste 80 % din populația din wild a dispărut — cifre estimative merg de la circa 10 000 crocodili la doar câteva zeci în anii ’90.

Salvare prin reproducere în captivitate și reintroducere

În 1981, universitatea Silliman a început reproducerea captive, eclozând 114 pui în 13 ani. În 2010, au fost eliberați în natură primii 50 de crocodili crescuți în captivitate, dar toți au murit. Ulterior, ONG‑uri precum Crocodylus Porosus Philippines, împreună cu grădini zoologice internaționale, au continuat proiecte de Head‑start și reintroducere în sălbăticie. În 2021, câțiva crocodili reintroduși au avut pui în mediul natural.

Reintroducerea nu a fost însă eficientă fără legătura comunitară: ONG‑ul Mabuwaya, alături de comunități Agta și Kalinga, a creat zone‑tampon protejate, și sanctuare unde agricultura și pescuitul comercial sunt interzise.

Comunitățile locale ca gardieni ai crocodililor

Voluntari numiți Bantay Santuwaryo (Gardienii Sanctuarelor) patrulează râurile, monitorizează populațiile, opresc braconajul și educă tânăra generație: „Go fishing, but don’t mess with the crocodiles… you should not hurt them, and they will also respect you.” — Olalia Infiel, comunitatea Agta.

Ratele de supraviețuire ale puilor protejați au crescut semnificativ: 79 % în cadrul programului Head‑start, comparativ cu 47 % pentru pui în libertate. După un an, 53 % dintre puii eliberați sunt încă în viață. Populația totală estimată ajunge la aproximativ 125 de indivizi în natură, incluzând 17 adulți și 41 juvenili.

Renașterea legendelor și schimbarea mentalității publice

Astăzi, în comunitățile locale, crocodilul nu mai este temut, ci promovat ca simbol cultural: tricouri, postere, programe educaționale, marionete și chiar o mască crocodil sunt folosite pentru comunicare publică. Sloganul ONG‑ului este: „Philippine crocodile — ceva de care să fii mândru”. Gatan‑Balbas, co‑fondatoare Mabuwaya, povestește că la început îl considera un monstru — acum îl apără.