Kabul, prima capitală modernă care riscă să rămână fără apă
Escrito por radio10.es el 2 de agosto de 2025
O criză majoră de apă pune Kabulul în fața unei realități fără precedent: capitala Afganistanului ar putea deveni primul oraș capitală din epoca modernă care rămâne complet fără apă. Avertismentul vine de la organizația Mercy Corps, care susține că orașul se apropie rapid de o catastrofă ecologică, economică și umanitară.
În fiecare dimineață, mii de familii aleargă cu bidoane și canistre în speranța că vor prinde câțiva litri de apă aduși de cisternele private. Pentru majoritatea, fiecare picătură costă – uneori mai mult decât își pot permite. Lipsa apei potabile afectează alimentația, sănătatea și traiul de zi cu zi al locuitorilor.
„Nu avem acces deloc la apă potabilă,” a spus Raheela, mamă a patru copii. „Este o problemă uriașă care ne afectează viața de zi cu zi.”

O combinație periculoasă de factori
Populația Kabulului a crescut de la mai puțin de 2 milioane la începutul anilor ’90 la peste 5 milioane astăzi, o explozie demografică alimentată și de promisiunile de stabilitate după 2001. Dar cererea tot mai mare de apă nu a fost însoțită de o infrastructură adecvată.
Orașul se bazează aproape exclusiv pe apele subterane, alimentate de topirea zăpezilor din Munții Hindu Kush. În ultimul deceniu, nivelul acviferelor a scăzut cu până la 30 de metri. Kabul extrage anual cu 44 de milioane de metri cubi mai mult decât natura poate înlocui, potrivit Mercy Corps.
Multe familii sapă fântâni adânci, în căutarea apei. Dar și acestea vin cu riscuri. Ahmad Yasin, care locuiește cu 10 membri ai familiei, a cheltuit toate economiile pentru o fântână în curte. A găsit apă abia la 120 de metri adâncime. Problema e că nu e potabilă.
„O fierbem ore întregi și apoi o lăsăm la răcit ca să putem să o bem,” a explicat el.

Apa pe care o găsesc nu e sigură
Peste 80% din apa subterană din Kabul este contaminată, susține Mercy Corps. Latrinele săpate în pământ și deșeurile industriale au poluat rezervele subterane. Diarreea, vărsăturile și alte boli gastrointestinale au devenit frecvente.
„Ne îmbolnăvim tot timpul, chiar și doar dacă ne spălăm pe dinți cu apa din fântână,” spune Sayed Hamed, tată a trei copii, care locuiește în cartierul Taimani.
În paralel, clima aduce noi provocări. Cantitatea de zăpadă care alimentează acviferele s-a redus drastic. În schimb, Kabul primește mai multă ploaie, dar aceasta se scurge rapid din cauza lipsei de infrastructură pentru retenție. Fără acumulări de zăpadă, apa nu se mai filtrează treptat în sol, iar rezervele nu se reîncarcă.
UNICEF avertizează că, dacă tendințele actuale continuă, Kabulul va rămâne complet fără apă până în 2030.

Când fântânile seacă, oamenii depind de cisterne
Pentru cei care nu își permit să sape adânc, singura opțiune rămâne apa adusă de cisterne sau oferită de moschei. Unele familii cheltuie până la 30% din venituri pe apă. Altele, precum cea a lui Hamed, trimit copiii să care găleți pline, pe distanțe lungi și în condiții periculoase.
„Copiii noștri lipsesc de la școală ca să aducă apă,” spune Hamed. „Ne trezim dis-de-dimineață să prindem rând la fântână.”
Femeile sunt afectate disproporționat. În condițiile regimului taliban, ele nu pot ieși din casă fără însoțitor masculin. Această regulă le limitează dramatic accesul la apă și le expune la riscuri.
„Este foarte greu pentru o femeie să iasă singură după apă,” a declarat o tânără de 22 de ani. „Pot fi hărțuite sau atacate.”

Un viitor tot mai incert
Criza apei din Kabul nu este doar rezultatul schimbărilor climatice sau al suprapopulării. Este adânc legată și de haosul politic. După retragerea forțelor internaționale în 2021 și revenirea talibanilor la putere, ajutorul internațional a fost în mare parte suspendat.
În 2025, SUA a oprit și puținele fonduri umanitare care mai sprijineau proiecte de apă și canalizare. Din cele 264 de milioane de dolari necesare pentru sectorul WASH (apă, sanitație, igienă), doar 8 milioane au fost livrate.
„Este o combinație periculoasă,” spune Marianna Von Zahn, de la Mercy Corps. „Sistemele locale se prăbușesc, fondurile sunt blocate, iar presiunea asupra populației crește în fiecare zi.”
Raheela, care cândva spera că viața în cartierul actual va fi mai ușoară, se gândește acum cu teamă la ce urmează.
„Nu vom avea altă opțiune decât să ne mutăm din nou. Dar unde am putea merge? Nu știu.”
Sursa & foto: cnn