Marea vânătoare de ghețari pe noul drum epic din Canada 🚗🧊❄️

​ 

Un nou drum spectaculos – aproape 25 de ani și 1 miliard de dolari canadieni pentru construcție – schimbă viața în Newfoundland și Labrador și deschide coasta ghețarilor din Canada.

Pe coasta nordică a insulei Newfoundland, priveliștile asupra mării albastre oțelite oferă ocazia unică de a observa ghețari. Dincolo de valurile neliniștite se află ghețarii Groenlandei și câmpurile de gheață din Arctica canadiană.

De aici provin colosalii ghețari care, desprinzându-se din calotele glaciare, călătoresc spre sud timp de doi-trei ani, purtați de curenții Baffin Island și Labrador, ajungând în regiunea cunoscută sub numele de Iceberg Alley, situată între coasta sudică a Labradorului și țărmul sud-estic al Newfoundlandului.

Căutarea ghețarilor presupune atenție și răbdare, întrucât petele albe observate pe suprafața mării pot fi uneori valuri spumoase sau ambarcațiuni.

Peisajul este completat de vegetația specifică tundrei boreale, cum ar fi brazii balsamici și molizii negri care cresc lent, abia trecând de înălțimea unui om. Fauna include păsări de pradă precum vulturii pescărești, iar peisajul marin este presărat cu stânci sculptate, faleze abrupte și golfuri izolate, unele dintre ele adăpostind case părăsite.

Deși primăvara târzie aduce temperaturi mai blânde, traiul în Newfoundland și Labrador continuă să solicite rezistență și ingeniozitate. Oamenii din această regiune au trăit mereu în echilibru delicat cu natura aspră care îi înconjoară.

Drumul Deschis

Pentru multe decenii, oceanul a servit drept principală rută de transport, iar dezvoltarea infrastructurii rutiere a început relativ târziu. În 1949, când Newfoundland s-a alăturat Canadei, existau doar 195 km de drum asfaltat pentru o provincie cu o coastă de peste 29.000 km. Construcția drumurilor a facilitat accesul la locuri de muncă, educație și servicii medicale, dar a dus și la izolarea și abandonarea a peste 300 de comunități mici de coastă.

Un exemplu al transformării aduse de infrastructură este Red Bay, o așezare de pe coasta sudică a Labradorului, situată la 80 km nord de granița cu Quebec. În trecut, Red Bay marca sfârșitul drumului pietruit, ceea ce a dus la depopularea zonei. Finalizarea Trans-Labrador Highway, cunoscută și sub numele de Expedition 51 (după latitudinea pe care o urmează), a permis revenirea unor familii în aceste locuri istorice.

“Oamenii ca mine se pot întoarce acasă datorită oportunităților pe care le creează” – Keith Pike

Autostrada, cu o lungime de 1.200 km, conectează orașele interioare, așezările de coastă izolate și zone încărcate de peste 9.000 de ani de istorie. Traseul formează un circuit spectaculos care trece prin Quebec, Newfoundland și Labrador, Nova Scotia, New Brunswick, SUA și insulele franceze St Pierre și Miquelon. Chiar dacă puțini parcurg întregul traseu, impactul economic și social generat de infrastructură este semnificativ.

Red Bay, patrimoniu istoric

Locurile locuite de secole de newfoundlandezi și labradorieni devin din ce în ce mai atractive pentru turiștii dornici de peisaje sălbatice și experiențe culturale autentice. Pe lângă frumusețea naturală, vizitatorii contribuie la susținerea economică a acestor comunități.

În comunitățile indigene, noul drum a stimulat apariția unor inițiative antreprenoriale bazate pe tradiții. Antreprenorii locali oferă drumeții ghidate, artă inuită și alte activități culturale care permit turiștilor să descopere patrimoniul acestor locuri.

Un exemplu important este Red Bay, care în secolul al XVI-lea găzduia o stație balenieră bască majoră, ce furniza ulei de balenă pentru lămpile europene. Astăzi, Red Bay National Historic Site atrage vizitatori datorită investițiilor recente în centre de interpretare, trasee de drumeție și situri arheologice.

Extinderea Iceberg Alley

Noul drum deschide și mai mult din faimoasa Iceberg Alley. Operatorii locali, precum Whaler’s Quest Ocean Adventures, oferă excursii pe mare cu plecare din Red Bay, adesea însoțite de muzică tradițională interpretată de localnici.

Deși istoria provinciei este marcată de numeroase accidente navă-ghețar (peste 600 documentate, soldate cu peste 3.400 de victime), astăzi ghețarii devin atracții turistice valoroase. În trecut, aceste formațiuni masive erau pericole pentru navigație, mai ales în timpul sezonului pescuitului de cod. Odată cu declinul pescuitului, ghețarii oferă comunităților o nouă sursă de venit.

Twillingate, pionierul ghețarilor

Twillingate a fost printre primele orașe care au valorificat turismul ghețarilor. Situat pe două insule, la 100 km de aeroportul Gander, orașul a fost conectat la rețeaua rutieră în anii 1970. După colapsul industriei pescuitului de cod în anii 1990, Twillingate s-a reinventat prin transformarea vechilor poteci în trasee de drumeții, lansarea tururilor de observare a ghețarilor și dezvoltarea unor afaceri inovatoare precum Great Auk Winery, care folosește apă de ghețar în producție.

Pe lângă observarea ghețarilor, turiștii pot vizita puncte de observare a puffinilor și balenelor, faruri, piețe locale cu homari proaspeți, cămări tradiționale subterane și centre culturale precum Beothuk Interpretation Centre, dedicat istoriei poporului indigen Beothuk.

Vinăria Great Auk Winery oferă vizitatorilor degustări de vinuri unice, printre care și vinul de ghețar cu bakeapple (mure aurii de mlaștină), infuzat cu fructe locale și apă de ghețar veche de 50.000 de ani. Aceste produse reflectă modul în care tradițiile maritime se adaptează la noile realități economice.

Întâlnirea finală cu ghețarul

În mod obișnuit, 700–800 de ghețari traversează anual Iceberg Alley, deși există ani în care niciun ghețar nu ajunge aici. În Red Bay, ghețarii plutind în larg spun povestea impresionantă a transformării unui fulg de nea într-un bloc de gheață uriaș, rezultat al unui ciclu care durează mii de ani. Fără noul drum, accesul la astfel de spectacole naturale ar fi fost aproape imposibil.

---

Sursa & foto: bbc