Sub apele Indoneziei, un oraș antic reînvie: Homo erectus și civilizația pierdută

​ 

Experții au identificat un oraș scufundat în apele din apropierea coastei Indoneziei, despre care se crede că a fost construit în urmă cu 140.000 de ani. Această descoperire are potențialul de a rescrie complet istoria umanității și de a schimba percepția asupra modului în care au trăit și s-au organizat strămoșii noștri, potrivit publicației Daily Mail.

Descoperirea unui craniu Homo erectus și a unui oraș preistoric

În Strâmtoarea Madura, situată între insulele Java și Madura, cercetătorii au găsit un craniu de Homo erectus, o specie străveche de hominid. Craniul are o vechime estimată la 140.000 de ani și a fost descoperit într-un strat sedimentar, împreună cu rămășițele unui oraș antic. Aceste dovezi sugerează existența unei așezări umane complexe, cu mult înainte de ceea ce se credea posibil până acum.

O lume pierdută numită Sundaland

Potrivit cercetătorilor, orașul ar fi făcut parte din Sundaland – o masă continentală extinsă care conecta odinioară sud-estul Asiei într-o întinsă câmpie tropicală. După construcția acestuia, regiunea a fost acoperită de ape, devenind o lume pierdută. Acesta ar putea fi primul indiciu fizic al existenței unei astfel de civilizații antice, acum dispărute sub ape.

Fosile animale și dovezi ale vânătorii avansate

În același sit arheologic, au fost descoperite peste 6.000 de fosile de animale, aparținând unui număr de 36 de specii, printre care dragoni Komodo, bivoli, cerbi și elefanți. Multe dintre aceste fosile prezentau urme clare de tăieturi, indicând practici avansate de vânătoare din partea strămoșilor noștri. Acest lucru oferă o perspectivă valoroasă asupra comportamentului uman timpuriu și a adaptării acestuia la schimbările de mediu.

Datarea fosilelor și importanța arheologică

Deși fosilele au fost descoperite încă din 2011, doar recent cercetătorii au reușit să determine vârsta lor exactă, marcând un moment crucial în domeniul paleoantropologiei. Harold Berghuis, arheolog de la Universitatea din Leiden, Olanda, și liderul proiectului, a declarat că această perioadă este caracterizată de o diversitate morfologică remarcabilă și o mobilitate crescută a populațiilor umane din zonă.

Creșterea nivelului mării și dispariția orașului

Între 14.000 și 7.000 de ani în urmă, topirea ghețarilor a dus la o creștere semnificativă a nivelului mării – cu peste 120 de metri. Acest fenomen a dus la scufundarea regiunilor joase din Sundaland, inclusiv a orașului descoperit recent, care a rămas ascuns până în prezent.

O descoperire făcută în timpul unei exploatări miniere

Orașul preistoric a fost descoperit accidental în timpul unei exploatări miniere din Strâmtoarea Madura. Activitățile de săpături au scos la lumină fosilele și fragmentele de așezare, ceea ce a atras rapid atenția comunității științifice. În apropierea orașului Surabaya, muncitorii au descoperit mii de fosile de vertebrate și rămășițe umane, toate datând dintr-o epocă extrem de îndepărtată.

Viață în Pleistocen: un oraș într-un mediu fertil

Specialiștii cred că orașul era situat în apropierea unui râu, într-o zonă fertilă, ideală pentru dezvoltarea unei comunități. Homo erectus, una dintre primele specii umane similare cu noi, a fost capabil să construiască acest oraș într-un mediu propice, bogat în resurse alimentare. Acești oameni aveau corpuri mai robuste, mușchi mai dezvoltați, picioare lungi și brațe mai scurte – o adaptare perfectă pentru mediul lor.

Importanța cerbilor în ecosistemul local

Prezența fosilelor de cerb în zonă indică un habitat împădurit, cu vegetație bogată și surse constante de apă – condiții ideale pentru supraviețuirea oamenilor din acea perioadă. Cerbii, fiind o sursă importantă de hrană, reflectă abundența naturală a regiunii și capacitatea comunităților preistorice de a se adapta eficient.

---

Sursa & foto: a1