Mic, portocaliu și în pericol: Lupta tamarinului-leu auriu pentru supraviețuire

​ 

Cu blana sa portocalie strălucitoare și expresia jucăușă, tamarinul-leu auriu pare mai degrabă un personaj dintr-o poveste fantastică decât un locuitor al pădurii tropicale.

Aceste maimuțe de talie mică, originare din estul Braziliei, au captivat imaginația oamenilor încă din secolul al XVI-lea, când au fost comparate cu niște lei în miniatură de către primii exploratori europeni.

Astăzi, tamarinul-leu auriu este un simbol național și o adevărată vedetă locală, ilustrând bancnote și timbre braziliene, dar și afișe de conservare din toată lumea.

Cu toate acestea, popularitatea nu a fost suficientă pentru a-l proteja. Habitatul său natural – Pădurea Atlantică braziliană – a fost redus dramatic. Au mai rămas doar mici fragmente de pădure, insuficiente pentru a menține populații sănătoase. Capturarea pentru comerțul ilegal și distrugerea habitatului au dus specia aproape de extincție. În anii ’70, numărul indivizilor din sălbăticie scăzuse la aproximativ 200.

Prin eforturi internaționale de conservare, populația a început să-și revină, grație programelor de reintroducere, vaccinare și reconectare a zonelor împădurite. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a îmbunătățit statutul speciei în 2003, iar astăzi se estimează că există în jur de 4.800 de exemplare în libertate.

Există patru tipuri de tamarini-leu, fiecare cu un aspect distinct: cu blană aurie, neagră, cu față închisă la culoare sau cu capul auriu și restul corpului închis. Fiecare trăiește în regiuni diferite ale pădurii. Tamarinul-leu auriu se hrănește cu fructe și insecte, pe care le găsește cu ajutorul degetelor sale fine și agile, explorând crăpăturile din scoarță.

Pentru a preveni dispariția totală a speciei, au fost înființate mai multe arii protejate. Prima rezervație biologică din Brazilia, Poço das Antas, a fost creată în 1974. În anii ce au urmat, au apărut noi rezervații, inclusiv pe terenuri private, unde aceste maimuțe sunt văzute ca un semn de prestigiu ecologic.

Un program de reproducere în captivitate a fost esențial pentru salvarea speciei. Începând cu 1973, zeci de grădini zoologice din lume au colaborat pentru a crește tamarini-leu aurii. Mulți dintre acești indivizi au fost ulterior reintroduși în pădure, iar astăzi o parte importantă din populația sălbatică este descendentă din aceste programe.

Totuși, în 2016, o epidemie severă de febră galbenă a afectat grav populațiile din sălbăticie, reducând numărul indivizilor cu aproape o treime. În replică, cercetătorii au dezvoltat un vaccin adaptat și au reușit să imunizeze sute de animale în doar câțiva ani.

Un alt pericol a apărut când autoritățile au plănuit extinderea unui drum care ar fi izolat grupurile de tamarini, punând în pericol migrarea și reproducerea acestora. Ca soluție, s-a construit primul pod împădurit peste o autostradă, special pentru fauna locală. Au fost adăugate și pasaje verzi prin copaci, pentru a sprijini conectivitatea între habitate.

Conform unui studiu recent, cel puțin 2.000 de tamarini-leu aurii trebuie să trăiască într-o zonă de 25.000 de hectare pentru ca populația să fie sustenabilă. Deși cifrele actuale sunt promițătoare, fragmentarea habitatului rămâne o provocare. Organizații locale și internaționale lucrează în continuare pentru a uni pădurile și a preveni izolarea genetică a speciilor.Cuvinte cheie: tamarin-leu auriu, conservare, Brazilia, pădure atlantică, specie amenințată, habitat natural, vaccinare, reintroducere, pod forestier, biodiversitate, maimuțe, ecologie

---

Sursa & foto: cnn