Originile echidnei, mamiferul australian care depune ouă, au fost deslușite

​ 

Echidna din Australia, un mamifer atipic care depune ouă, a cunoscut o evoluție biologică „extrem de rară” începând cu un strămoș al său care trăia în apă, au anunțat autorii unui nou studiu științific publicat marți, potrivit AFP și Agerpres.

Înzestrate cu gheare puternice, țepi și nasuri lungi, foarte sensibile, echidnele – care ating câteva zeci de centimetri lungime – sunt bine adaptate la viața terestră, unde își petrec timpul scurmând solul în zonele cu tufișuri dese.

Însă o echipă de cercetători australieni și internaționali consideră că multe dintre trăsăturile neobișnuite ale echidnei s-au format cu milioane de ani în urmă, când strămoșii ei trăiau în medii acvatice.

„Vorbim despre un mamifer semiacvatic care a părăsit apa pentru o viață pe uscat”, a explicat paleontologul Suzanne Hand de la Universitatea New South Wales din Sydney.

„Este un eveniment extrem de rar, dar noi credem că exact asta s-a întâmplat în cazul echidnei”, a adăugat ea. Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), publicația oficială a Academiei Naționale de Științe din Statele Unite.

Echidnele și o altă specie australiană, ornitorincul – care este semiacvatic – ar fi evoluat dintr-un strămoș comun numit Kryoryctes cadburyi, ce a trăit în Australia acum peste 100 de milioane de ani.
Cercetătorii au analizat singurul fragment osos cunoscut până în prezent provenit de la acel strămoș, descoperit în urmă cu aproximativ treizeci de ani în zona Dinosaur Cove, din sudul Australiei.

Oasele ornitorincilor seamănă foarte mult cu cele ale acestui strămoș, a explicat Suzanne Hand. Ele sunt groase și grele – o adaptare ideală pentru scufundări, oferind un balast natural.
În comparație, echidnele au oase cu pereți subțiri, ceea ce le ajută să se deplaseze mai eficient pe uscat.

Această diferență sugerează că echidnele provin dintr-un strămoș acvatic care, în timp, a evoluat pentru viața terestră, potrivit concluziilor noului studiu.

Suzanne Hand a mai subliniat că, de regulă, în evoluția mamiferelor, tranziția de la uscat la apă este mult mai comună.
Exemplele includ foci, balene, delfini și dugongi – toate fiind specii care au trecut de la uscat la viața acvatică.

Cercetătorii menționează și alte trăsături ale echidnei care susțin ipoteza acestei tranziții inverse.
De exemplu, membrele posterioare ale echidnei, orientate spre înapoi și utile pentru săparea pământului, ar fi putut fi inițial un fel de „cârmă” care îl ajuta pe strămoșul acvatic să se deplaseze în cursuri de apă rapide.

Echidnele și ornitorincii sunt monotreme – un grup rar de mamifere care depun ouă, dar își alăptează puii.
„Sperăm să descoperim și alte monotreme ancestrale, care să ne ajute să reconstituim istoria acestui grup fascinant de mamifere”, a declarat Michael Archer, coautor al studiului.

---

Sursa & foto: digi24