Carol al II-lea al României, unul dintre cei mai controversați monarhi ai țării

​ 

Carol al II-lea al României (1893–1953) a fost unul dintre cei mai controversați monarhi ai țării, cunoscut pentru viața sa personală tumultuoasă și pentru instaurarea unei dictaturi regale în perioada 1938–1940.

Copilăria și educația

Născut la 3 octombrie 1893 la Sinaia, Carol a fost fiul regelui Ferdinand I și al reginei Maria. A fost primul prinț moștenitor născut în România și botezat în rit ortodox. A primit o educație riguroasă, având profesori precum Nicolae Iorga și Gheorghe Murgoci. După absolvirea Școlii Militare din București și a Academiei Militare din Potsdam, a urcat în ierarhia militară până la gradul de general în 1923.

Renunțările la tron

Carol a renunțat de trei ori la prerogativele sale de moștenitor al Coroanei, în contextul unor controverse legate de viața sa personală. În 1918, s-a căsătorit fără aprobarea regală cu Ioana (Zizi) Lambrino, ceea ce a dus la prima sa renunțare.Ulterior, a avut o relație cu Elena Lupescu, care a fost un factor major în deciziile sale ulterioare de a renunța la tron.

Domnia (1930–1940)

În 1930, Carol a revenit în România și a fost proclamat rege, detronându-l pe fiul său, Mihai. Domnia sa a fost marcată de instabilitate politică, influența excesivă a camarilei regale și relația controversată cu Elena Lupescu. În 1938, a instaurat o dictatură regală, suspendând Constituția din 1923 și dizolvând partidele politice. A creat Frontul Renașterii Naționale, partid unic în stat, și a promovat un cult al personalității.

Abdicarea și exilul

În contextul pierderilor teritoriale din 1940 și al presiunilor interne, Carol a fost forțat să abdice în favoarea fiului său, Mihai, pe 6 septembrie 1940. A părăsit țara împreună cu Elena Lupescu, stabilindu-se în Portugalia. A murit la Estoril pe 4 aprilie 1953, iar în 2003, rămășițele sale au fost reînhumate la Mănăstirea Curtea de Argeș.

---

Sursa & foto: stirileprotv