Săptămâna Luminată: Lunea Albă, ziua în care se deschid Porțile Raiului

​ 

Săptămâna Luminată începe imediat după Paște și Învierea Domnului și se încheie cu Duminica Tomii. Fiecare zi din această perioadă are o însemnătate specială pentru credincioși.

Pentru creștinii ortodocși, această săptămână marchează începutul unei perioade de sărbătoare care se încheie la cincizeci de zile după Paște, odată cu Pogorârea Sfântului Duh, cunoscută și sub numele de Rusalii.

Pe durata Săptămânii Luminate, credincioșii se salută spunând „Hristos a Înviat!”, iar răspunsul este „Adevărat a Înviat!”. După Înălțarea Domnului, urarea se schimbă în „Hristos S-a Înălțat!”, cu răspunsul „Adevărat S-a Înălțat!”.

Semnificația spirituală a Săptămânii Luminate

Această săptămână este marcată de lumină, iar prima slujbă începe cu îndemnul: „Veniți de luați lumină”. Hristos iese din mormânt înconjurat de lumina sfântă a dumnezeirii Sale.

În primele veacuri ale creștinismului, catehumenii – cei care urmau să primească Botezul – erau botezați în noaptea de Paști și purtau haine albe, simbol al purității și bucuriei Învierii. În fiecare zi a Săptămânii Luminate, aceștia participau la Sfânta Liturghie și se împărtășeau, fiind numiți „luminați”. Pentru ei, această perioadă era cunoscută drept „Săptămâna cea luminată”.

Slujbele din această săptămână diferă de cele obișnuite din restul anului. Toate cântările și citirile liturgice fac trimitere la Învierea lui Hristos. Inclusiv slujba înmormântării este înlocuită cu cea a Învierii, indiferent de statutul persoanei decedate. Se cântă „Hristos a Înviat!” la căpătâiul celor plecați din această viață.

În noaptea de Paști, în biserică se sting toate luminile, rămânând aprinsă doar candela de pe Sfânta Masă. Aceasta simbolizează sufletul viu al Mântuitorului, coborât la iad pentru a aduce lumină în întunericul morții.

Lunea Albă – Tradiții și credințe

Lunea Albă, adică a doua zi de Paști, este considerată ziua în care Porțile Raiului și ale iertării se deschid. Se spune că cei care mor în această zi nu mai trec prin Judecata de Apoi.

Tradiția cere ca locuințele să fie stropite cu apă sfințită și să se ofere băutură rudelor. În unele regiuni există obiceiul „udatului” și al „umblatului cu pasca” – o formă de vestire a Învierii.

În biserici se oficiază aceeași slujbă ca în noaptea de Paști, inclusiv Sfânta Liturghie. Poporul crede că, prin Înviere, Raiul s-a deschis tuturor sufletelor aflate în iad, de la Adam până la venirea lui Hristos, și rămâne astfel până la Duminica Tomii.

Săptămâna Luminată mai este numită și Săptămâna Blajinilor sau Paștile Morților. Se crede că cei care mor în această perioadă ajung direct în Rai, indiferent de păcatele săvârșite. Copiii născuți acum vor avea noroc toată viața.

În vestul țării, în a doua zi de Paște are loc „Jocul Lioarelor”, un ritual în care tinerele fete își promit sprijin reciproc pe viață.

De asemenea, este obișnuit ca finii să viziteze nașii, ducându-le colaci, pască și ouă roșii. Nașii îi ospătează, iar în trecut mergeau împreună la hora satului.

Stropitul cu apă se practică în a doua și a treia zi de Paște, reamintind de readucerea la viață a unei fete care leșinase la auzul veștii Învierii, fiind stropită cu apă de tinerii aflați întâmplător în zonă.

Tradiții în zilele următoare din Săptămâna Luminată

Marțea Albă este o zi nelucrătoare. Nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Femeile oferă de pomană pască și vin roșu.

Miercurea Luminată, cunoscută și ca Sfânta Mercurie, permite muncitul doar bărbaților. Femeile nu trebuie să muncească, pentru a nu atrage rozătoarele în casă – o superstiție legată de „nunta șoarecilor”.

Joia Verde, sau „Joia Rea”, este ziua în care se cinstesc câmpurile și recoltele. Este interzisă munca pentru a evita seceta și dăunătorii. Se practică un ritual al morților: se aduc 44 de găleți cu apă, se aprind lumânări la colțuri și apa este turnată în fântână.

Vinerea Scumpă, cunoscută și ca „Fântânița”, este ziua Izvorului Tămăduirii – opusul Vinerii Mari de dinainte de Paște. O legendă spune că Maica Domnului a construit o fântână cu apă vie, care curge doar în această zi.