„Lumina care străbate dorul: Paștele în diaspora”

🕯️ Paștele Românilor Ortodocși din regiunea Madrid🕯️

Lumina Învierii străbate dorul și distanța.

Așa cum se întâmplă în toate colțurile lumii, românii din diaspora se adună de Paște în jurul bisericii, a credinței și a tradiției, reafirmând cine sunt și de unde vin.

Noaptea Învierii Domnului este, pentru românii de pretutindeni, un punct de reper al anului – un moment în care timpul parcă se oprește, iar inima bate în ritmul clopotelor și al speranței. Așa a fost și în acest an, în localitatea Villarejo de Salvanés din Madrid – Spania, unde comunitatea ortodoxă română s-a adunat pentru a întâmpina Sfintele Paști la Convento “Nuestra Señora de la Victoria”, pe calle Luis de Requesens nr. 1.

A fost o noapte în care tăcerea orașului s-a contopit cu emoția credincioșilor, ca iar zidurile vechi ale conventului s-au umplut de lumină, cântări și rugăciuni. Slujba de Înviere, oficiată de părintele Sebastian Hârț, a fost trăită cu recunoștință, liniște și lacrimi în ochi de cei prezenți – oameni care, deși departe de România, au rămas aproape de credința lor și de valorile moștenite.

 

Un Paște trăit cu intensitate, nu cu fast

În diaspora, Paștele nu înseamnă doar vacanțe sau mese întinse. Nu e doar despre ouă decorative și cumpărături. Este despre esență: despre lumina care se împarte dintr-o singură candelă, despre rugăciuni rostite în limba română într-o țară străină, despre emoția celor care spun „Hristos a înviat!” și simt că spun și „Sunt acasă”.

La Villarejo, oamenii au venit cu sufletul deschis și cu coșurile tradiționale pregătite cu grijă, ca un gest de respect față de Dumnezeu și față de moștenirea primită de la părinți și bunici. Ouă roșii, cozonaci, pască și vin – toate binecuvântate la finalul slujbei – au fost nu doar hrană, ci simboluri ale legăturii dintre generații.

Rolul părintelui Sebastian Hârț: mai mult decât slujitor al altarului

În comunitățile din diaspora, preotul nu este doar cel care ține slujba. Este sprijin moral, sfătuitor, punct de echilibru. Părintele Sebastian Hârț a reușit să transforme această noapte într-un spațiu de liniște interioară pentru toți cei prezenți. Cu o slujbă îngrijit pregătită, cu predică profundă și o atitudine caldă și apropiată de oameni, părintele a dovedit – încă o dată – că biserica este acolo unde oamenii se simt ascultați și înțeleși.

Într-o lume tot mai grăbită, în care și în diaspora viața zilnică e plină de muncă și provocări, prezența unui astfel de duhovnic oferă nu doar o legătură cu credința, ci și cu echilibrul personal.

Paștele ca ancoră de identitate

Sărbătorile ca Paștele sunt, în diaspora, mai mult decât o tradiție. Ele sunt ancore de identitate. Acolo unde limba română se mai vorbește doar în familie, unde copiii sunt deja bilingvi sau chiar născuți în Spania, biserica devine locul unde România continuă să existe vie: în cântările liturgice, în rugăciuni, în obiceiuri.

Pentru mulți dintre cei prezenți la slujbă, Învierea Domnului a fost și o reînviere personală: o regăsire a sensului, a liniștii, a rădăcinilor. O noapte în care, în tăcerea dintre tropare, se simțea dorul de cei rămași acasă și recunoștința că, totuși, nu suntem singuri.

---

🔔 Paștele din acest an ne-a reamintit că lumina Învierii nu se măsoară în distanțe, ci în inimile celor care o primesc. Iar când o comunitate se adună, se roagă și speră împreună, atunci Hristos învie și în diaspora. Hristos a înviat!

AINES