Busola invizibilă: Cum folosesc țestoasele de mare câmpul magnetic pentru a se orienta

​ 

Țestoasele de mare își memorează harta magnetică a locurilor preferate, cum ar fi cele de hrănire, reproducere sau adăpost.

O specie comună de țestoasă de mare poate învăța harta magnetică a locațiilor sale preferate, precum locurile de cuibărit sau hrănire, potrivit unui studiu care confirmă existența unui mecanism distinct de busolă magnetică folosit pentru orientare, relatează AFP.

Caretta caretta (țestoasa de mare) este un mare călător, capabil să traverseze oceanele ajutată de curenții marini. Aceasta se orientează în timpul călătoriilor sale printr-o busolă internă care poate detecta variațiile liniilor câmpului magnetic terestru.

Aceste linii magnetice înconjoară planeta de la un pol la altul și sunt utilizate de mai multe specii migratoare, inclusiv somonul sau anumite păsări.

De asemenea, țestoasele posedă o hartă magnetică a locurilor preferate pentru reproducere, depunerea ouălor, hrănire sau adăpost sezonier, bazându-se pe intensitatea câmpului magnetic și înclinarea acestuia în raport cu suprafața terestră. Acest lucru sugerează că animalele memorează și rețin aceste coordonate magnetice.

Pentru prima dată, un studiu oferă o „dovadă directă” că un animal poate învăța și își poate aminti amprenta magnetică naturală a unei zone geografice. Studiul, realizat de Kayla Goforth și colegii săi de la Universitatea din Carolina de Nord și publicat în revista Nature, a folosit țestoase tinere caouanne crescute în captivitate.

Acestea au fost plasate pe o platformă dotată cu un sistem de bobine magnetice care reproduceau intensitatea și înclinarea specifică a câmpului magnetic dintr-o zonă a Oceanului Atlantic. Timp de două luni, țestoasele au fost expuse alternativ la două locații, precum coasta Americii de Nord și Golful Mexic, fiind hrănite doar într-un singur loc.

Ulterior, cercetătorii au observat comportamentul țestoaselor în absența hranei, analizând așa-numitul „dans al țestoaselor”. Tinerele caouanne își așteptau hrana stând sub suprafața apei, cu gura deschisă, mișcându-și rapid aripioarele sau chiar rotindu-se. Fără hrană, ele au recunoscut „locul” corespunzător pe harta lor magnetică. Aceste rezultate oferă o „dovadă solidă” că animalele pot percepe și interpreta semnalele magnetice ale unor zone geografice specifice.

Țestoasele tinere născute în Florida urmează un lung traseu în Atlanticul de Nord, trecând pe lângă coastele Africii înainte de a reveni, folosind curenții oceanici, în apele nord-americane. Într-un rezervor care imita condițiile magnetice din Capul Verde, țestoasele s-au orientat corect spre vest, în direcția cuibului lor american.

Totuși, expunerea la o emisie de frecvență radio le-a dezorientat, determinându-le să se disperseze.

Studiul concluzionează că „o ipoteză rezonabilă” este că simțul busolei se bazează pe un mecanism de magneto-recepție chimică, în timp ce simțul hărții ar funcționa printr-un mecanism alternativ. Cercetătorii sugerează că acest mecanism dual ar putea exista și la alte vertebrate migratoare.

---

Sursa: digi24 • Foto: unsplash