24 Ianuarie: Unirea Principatelor Române

​ 

Unirea Principatelor Române, realizată la mijlocul secolului al XIX-lea, a unit Moldova și Țara Românească sub numele „Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești”. Această apropiere a fost facilitată de legăturile culturale și economice dintre cele două țări. Momentul decisiv a avut loc prin alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

Procesul unirii a început cu adoptarea Regulamentelor Organice (1831-1832), care prevedea unificarea politică, urmată de acorduri vamale (1833-1835) și eliminarea posturilor vamale în 1848. Războiul Crimeii (1853-1856) a creat un context geopolitic favorabil unirii, reducând influența Rusiei la Dunărea de Jos. Convenția de la Paris din 1858, semnată de marile puteri, a permis o uniune formală între cele două țări, cu guverne separate, dar instituții comune. Alegerea lui Cuza în 1859 a adus o uniune personală, iar în 1862 el a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După abdicarea sa în 1866, succesorul său, Carol I, a consolidat unirea, iar Constituția din același an a proclamat oficial statul România.

Contextul anterior unirii
Un pas important spre unire a fost eliminarea vămii dintre Moldova și Țara Românească la 1 ianuarie 1848, excepție făcând sarea. Încă din 1842 se propunea unificarea sistemelor de măsură, iar căsătoria domnitorului Gheorghe Bibescu la Focșani, în 1845, alături de prezența lui Mihail Sturdza, simboliza colaborarea dintre cele două principate.

După Războiul Crimeii, tema unirii a devenit prioritară atât la nivel intern, cât și internațional. Franța, sub conducerea lui Napoleon al III-lea, a sprijinit unirea pentru a contrabalansa influența Rusiei și a Austro-Ungariei. Propaganda unionistă, desfășurată în țară și în exil, a avut un rol esențial. Liderii naționali, sprijiniți de personalități precum Paul Bataillard și Edgar Quinet, au apelat la presă, publicații și memorii adresate liderilor europeni. Eforturile au inclus sacrificii materiale, precum vânzarea moșiei de către I.C. Brătianu pentru finanțarea cauzei.

În țară, mișcarea unionistă a fost susținută de comitete în Iași și București, publicații precum „România Literară” și „Românul” și revenirea pașoptiștilor, încurajată de domnia liberal-moderată a lui Grigore Alexandru Ghica.

Sursa: wikipedia • Foto: a1