Motivare în cazul lui Alexandru Mazăre: Decizia CCR privind specializarea completurilor nu a fost aplicată pentru că ar fi prelungit procesul. Exista riscul prescrierii faptelor

Înalta Curte de Casație și Justiție a publicat motivarea în cazul Alexandru Mazăre, fratele fostului primar al Constanței Alexandru Mazăre. Judecătorii au arătat că exista riscul prescrierii faptelor, dacă s-ar fi aplicat decizia CCR care prevedea specializarea completurilor în cazurile de corupție, în plus s-a considerat că cerința este îndeplinită prin faptul că judecătorii care s-au ocupat, anterior acestei decizii de cazuri de corupție, erau deja specializați.

Aplicarea Deciziei nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 a Curţii Constituţionale ar avea drept consecinţă rejudecarea în primă instanţă a cauzei de faţă, iar o astfel de rejudecare are în mod inevitabil ca efect prelungirea duratei procedurilor penale aferente, se arată în motivarea CCR.

Judecătorii mai explică:  cerinţa specializării care rezultă din Decizia nr. 417/2019 a Curţii Constituţionale a fost considerată ca îndeplinită prin simpla adoptare a unui act formal precum hotărârea din 23 ianuarie 2019 a Colegiului de conducere, împrejurare care nu face decât să confirme că judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au făcut parte din completurile de judecată în materie de corupţie înainte de adoptarea acestei hotărâri erau specializaţi în această materie.

Alexandru Mazăre, fratele lui Radu Mazăre şi fost deputat PSD, a fost condamnat definitiv, marţi, 10 mai, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la trei ani închisoare cu executare într-un dosar de corupţie legat de construirea de locuinţe sociale în campusul “Henri Coandă” din Constanţa.

În acelaşi dosar, judecătorii au decis încetarea procesului penal împotriva lui Radu Mazăre şi omului de afaceri Morgenstern Avraham, deoarece faptele s-au prescris.

Acuzaţiile din acest dosar au legătură cu programul de construire de locuinţe modulare grupate în campusul social “Henri Coandă”, lansat în anul 2011 şi aprobat prin hotărâre a Consiliului Local Constanţa.

Pe fondul demarării acestui proiect, inculpatul Morgenstern Avraham, în calitate de reprezentant al unei societăţi comerciale, a dorit să îşi asigure câştigarea licitaţiei ce urma să fie organizată. Astfel, în cursul anului 2011, omul de afaceri i-a remis primarului municipiului Constanţa, Mazăre Radu Ştefan, suma totală de 175.000 de euro, pentru ca acesta să-i faciliteze câştigarea licitaţiei ce avea ca obiect contractul de construire a campusului social, în valoare de 40.964.030 lei fără TVA (circa 10 milioane de euro)“, susţinea DNA.

Extras din motivarea ICCJ

Constatând incidenţa în cauză a hotărârii CJUE, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, va expune sintetic motivele pentru care va lăsa neaplicată Decizia nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 a Curţii Constituţionale, având în vedere că inculpaţii nu au mai susţinut oral, cu ocazia dezbaterilor, motivul de apel vizând trimiterea cauzei spre rejudecare.

Preliminar, se notează că prezenta cauză are ca obiect o acuzaţie în materie penală vizând infracţiuni de corupţie la nivel înalt, inculpatul A. fiind senator la data la care se reţine săvârşirea faptelor.

În considerarea obligaţiei ce incumbă instanţei naţionale de a lăsa neaplicate dispoziţiile interne care împiedică aplicarea unor sancţiuni efective şi disuasive, obligaţie consacrată în jurisprudenţa CJUE şi reamintită în decizia antemenţionată, Înalta Curte constată că, aplicarea Deciziei nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 a Curţii Constituţionale ar avea drept consecinţă rejudecarea în primă instanţă a cauzei de faţă, iar o astfel de rejudecare are în mod inevitabil ca efect prelungirea duratei procedurilor penale aferente. Or, pe lângă faptul că România s-a angajat să reducă durata procedurii pentru cauzele de corupţie, Curtea de Justiţie a reamintit că, ţinând seama de obligaţiile specifice care îi incumbă României în temeiul Deciziei 2006/928, reglementarea şi practica naţionale în această materie nu pot avea drept consecinţă prelungirea duratei anchetelor privind infracţiunile de corupţie sau slăbirea în orice alt mod a luptei împotriva corupţiei (par. 197 din decizie).

Pe de altă parte, în raport de reperele de interpretare a dreptului Uniunii necesare pentru soluţionarea litigiului principal oferite de instanţa de contencios european menţionate la paragrafele 200-202, aplicarea deciziei Curţii Constituţionale, prin acţiunea conjugată cu normele naţionale de prescripţie, este de natură a împiedica sancţionarea, în mod efectiv şi disuasiv, a persoanelor care ocupă cele mai importante poziţii în statul român şi care au fost condamnate pentru săvârşirea, în exercitarea funcţiilor lor, a unor fapte de fraudă gravă şi/sau de corupţie gravă. Având un impact direct şi generalizat asupra cauzelor soluţionate de Înalta Curte şi impunând o rejudecare a cauzelor de fraudă şi/sau de corupţie în discuţie, decizia menţionată are ca efect imediat şi inevitabil prelungirea duratei procedurilor penale aferente.

Or, reluarea ciclurilor procesuale dată fiind complexitatea cauzelor şi durata considerabilă de timp a procedurii până la pronunţarea unei hotărâri definitive, face aproape inevitabil ca prin această prelungire să se depăşească termenele de prescripţie aplicabile, riscul de impunitate devenind în acest fel sistemic faţă de categoria de persoane menţionată. Prin urmare, riscul de impunitate ar deveni sistemic pentru această categorie de persoane şi ar repune în discuţie obiectivul combaterii corupţiei la nivel înalt (par. 200-202 din decizie).

COMENTARII


Acum la Radio 10.es

Titlu

Artista

PUBLICITATE

PUBLICITATE

Generated by Feedzy